Prisma » Social » Activitatea de tele-muncă (munca la distanţă)

Activitatea de tele-muncă (munca la distanţă)

Activitatea de tele-muncă (munca la distanţă), folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, va fi reglementată şi în România.

Activitatea de tele-muncă (munca la distanţă) – o transpunere a conceptului de “teleworking”, prevăzut în majoritatea statelor europene – va fi reglementată şi în România, stabileşte un proiect de lege aprobat de guvern în şedinţa din 9 august.

Potrivit proiectului de lege, o activitate care ar putea fi efectuată în cadrul locului de muncă organizat de angajator va putea fi desfăşurată de către salariat şi la distanţă de această locaţie, în mod regulat şi voluntar, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Desfăşurarea activităţii în regim de tele-muncă de către salariat va avea loc cel puţin o zi pe lună şi se poate extinde pe toată perioada de lucru.

Salariatul îşi poate exprima acordul cu această formă de organizare a muncii prin semnarea contractului individual de muncă sau a unui act adiţional, după caz.

Reglementarea tele-muncii va conduce la flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la realităţile socio-economice actuale, în raport cu evoluţia dinamică a pieţei muncii, şi va oferi avantaje atât salariatului, cât şi angajatorului. Concret, pentru angajator, se vor reduce costurile cu închirierea spaţiilor, utilităţile, consumul de carburant şi parcul auto. În ceea ce-l priveşte pe salariat, acesta va elimina consumul de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, va avea libertatea alegerii locului de muncă şi valorificării timpului de lucru, optimizându-şi, astfel, raportul între viaţa profesională şi cea personală.

Nu în ultimul rând, prin introducerea acestei noi forme de organizare a muncii şi îndeplinire a sarcinilor, vor creşte şansele persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii.

Proiectul de act normativ aprobat de guvern urmează să fie trimis parlamentului, spre a fi supus dezbaterii şi adoptării.

Informaţii suplimentare

În prezent, domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii sunt reglementate prin Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Un element obligatoriu al contractului individual de muncă îl constituie locul muncii. Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

Codul muncii prevede şi posibilitatea de a lucra de acasă cu contract de muncă la domiciliu. Principala particularitate a acestui contract de muncă este că atribuţiile de serviciu se execută la domiciliul salariatului, locul muncii fiind în această situaţie domiciliul acestuia.

În contextul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, Consiliul UE a invitat partenerii sociali să negocieze contracte care să ajute la modernizarea organizării pieţei muncii, incluzând aranjamente de muncă flexibile, cu scopul de a oferi productivitate şi competitivitate angajamentelor şi pentru a realiza un echilibru între flexibilitate şi securitate.

În acest sens, în anul 2002, la Bruxelles a fost încheiat între partenerii sociali un acord-cadru european privind teleworking-ul (tele-munca).

Ţinând cont de modernizarea pieţei muncii la nivel european, şi Programul de Guvernare 2017-2020, la capitolul ”Politici publice în domeniul muncii şi justiţiei sociale”, secţiunea ”Sprijin pentru familii şi copii”, face referire la ”încurajarea încheierii de contracte de muncă cu timp flexibil şi a tele-muncii pentru părinţi”.



Scrieti un comentariu