Proiect pentru o Uniune economică şi monetară profundă şi veritabilă: lansarea unei dezbateri la nivel european

Comisia Europeană a adoptat recent un proiect pentru o Uniune economică şi monetară profundă şi veritabilă, care oferă viziunea unei arhitecturi puternice şi stabile în domeniile financiar, bugetar, economic şi politic.

În cadrul unei UEM profunde şi veritabile, toate deciziile majore de politică economică şi bugetară adoptate de statele membre ar face obiectul unei coordonări, aprobări şi supravegheri mai aprofundate la nivel european. Proiectul trasează calea către o UEM profundă şi veritabilă, ceea ce implică adoptarea unor măsuri progresive pe termen scurt, mediu şi lung. O parte dintre măsurile prevăzute în proiect pot fi realizate pe baza tratatelor actuale, pe când altele necesită modificări la nivelul tratatelor.

Pe termen scurt (în următoarele 6 – 18 luni), ar trebui să se acorde prioritate punerii în aplicare a reformelor în materie de guvernanţă, asupra cărora s-a convenit deja (pachetul de şase propuneri legislative) sau asupra cărora urmează să se ajungă la un acord în scurt timp (pachetul de două propuneri legislative). Statele membre ar trebui, de asemenea, să depună eforturi în vederea încheierii, până la sfârşitul anului, a unui acord privind un mecanism de supraveghere unic pentru bănci. O uniune bancară eficace ar necesita nu doar crearea unui mecanism de supraveghere unic, ci şi, după adoptarea acestuia, a unui mecanism de rezoluţie unic care să se ocupe de băncile confruntate cu dificultăţi. Odată ce va fi încheiat un acord privind CFM, va fi necesară consolidarea într-o mai mare măsură a cadrului de guvernanţă economică, prin crearea unui „instrument de convergenţă şi competitivitate” în cadrul bugetului UE, separat de cadrul financiar multianual, pentru a sprijini punerea în aplicare în timp util a reformelor structurale importante pentru statele membre şi pentru buna funcţionare a UEM. .Acest sprijin ar fi bazat pe angajamentele prevăzute în „înţelegerile contractuale” încheiate între statele membre şi Comisie.

Pe termen mediu (18 luni – 5 ani), consolidarea suplimentară a dirijării colective a politicii bugetare şi economice, inclusiv a politicii fiscale şi a celei de ocupare a forţei de muncă, ar fi însoţită de o capacitate bugetară sporită. Capacitatea bugetară specifică pentru zona euro ar trebui să se bazeze pe resurse proprii şi să ofere sprijin suficient pentru reformele structurale esenţiale din cadrul marilor economii aflate sub tensiune. Instrumentul de convergenţă şi competitivitate ar putea servi drept bază pentru constituirea acestei capacităţi, însă acesta ar beneficia de pe urma unor temeiuri noi şi specifice introduse în tratate. De asemenea, ar putea fi avută în vedere atât crearea unui fond de rambursare a datoriei care să facă obiectul unei condiţionalităţi stricte, cât şi emiterea de euro-obligaţiuni, pentru a contribui la reducerea datoriei şi la stabilizarea pieţelor financiare. Funcţia de monitorizare şi de gestionare în cazul capacităţii bugetare şi al altor instrumente ar trebui să fie asigurată de o trezorerie a UEM din cadrul Comisiei.

Pe termen lung (peste 5 ani), pe baza punerii în comun adecvate a suveranităţii, a responsabilităţii şi a solidarităţii la nivel european, ar trebui să fie posibilă stabilirea unui buget autonom pentru zona euro, care să ofere Uniunii economice şi monetare capacitatea bugetară necesară pentru a putea sprijini statele membre afectate de şocurile economice. Un cadru de guvernanţă economică şi bugetară profund integrat ar putea permite emisiunea comună de titluri de datorie publică, ceea ce ar îmbunătăţi funcţionarea pieţelor şi realizarea politicii monetare. Aceasta ar reprezenta etapa finală a realizării UEM.

Unele dintre măsurile necesare pot fi adoptate în cadrul limitelor impuse de tratatele în vigoare. Altele vor necesita modificarea tratatelor actuale şi acordarea de noi competenţe Uniunii. Acest lucru trebuie să se bazeze pe următoarele principii de bază.

În primul rând, aprofundarea UEM ar trebui să se bazeze pe cadrul instituţional şi juridic stabilit de tratate.

În al doilea rând, procesul de integrare în zona euro trebuie să fie mai rapid şi mai profund decât procesul de integrare în UE în sens larg, menţinându-se în acelaşi timp integritatea politicilor adoptate de cele 27 de state membre împreună, în special piaţa unică. Aceasta înseamnă că, dacă este cazul, alte state membre ar trebui să poată participa la măsurile adoptate cu privire la zona euro.

Într-adevăr, deşi tratatele prevăd faptul că o serie de norme se aplică numai statelor membre care fac parte din zona euro, actuala configuraţie a zonei euro are doar un caracter temporar, deoarece toate statele membre, cu excepţia a două dintre acestea (Danemarca şi Regatul Unit), sunt menite să devină membre cu drepturi depline ale UEM, în temeiul tratatelor.

Creşterea responsabilităţii democratice trebuie să însoţească orice modificare a tratatelor care conferă Uniunii Europene competenţe supranaţionale suplimentare. O modalitate de consolidare a legitimităţii UE ar fi extinderea competenţelor Curţii de Justiţie.

Etapele următoare

Proiectul reprezintă contribuţia Comisiei la raportul „celor patru preşedinţi” privind etapele următoare ale uniunii economice şi monetare. Versiunea finală a raportului este în curs de elaborare de către preşedintele Consiliului European, în colaborare cu preşedintele Barroso, preşedintele Băncii Centrale Europene şi preşedintele Eurogrupului, şi va fi discutată în cadrul Consiliului European din 13-14 decembrie.

Context

Dezbaterile privind modalităţile de consolidare a guvernanţei economice s-au accelerat începând din mai 2010, când Comisia a propus o strategie pentru consolidarea guvernanţei economice în Europa. Aceasta a condus la adoptarea unui pachet de şase propuneri legislative („six pack”), care a intrat în vigoare în decembrie 2011. De asemenea, Comisia a contribuit la mai multe rapoarte privind UEM, în colaborare cu preşedintele Consiliului European: raportul grupului operativ privind guvernanţa economică (octombrie 2010), „Către o Uniune economică mai puternică” (decembrie 2011) şi raportul intermediar al „celor patru preşedinţii” „Către o veritabilă Uniune economică şi monetară” (octombrie 2012).

Reference: IP/12/1272, data 28/11/2012