Laura Munteanu „dăruieşte zâmbete” pentru Anina

Atunci când pasiunea pentru profesie trece dincolo de graniţele acţiuni de a presta pentru o remuneraţie, aceasta devine vocaţie. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Laurei Munteanu, preşedinta Asociaţiei “Lauras” din Anina. Pentru ea asistenţa socială este bucuria de a dărui zâmbete şi de a realiza alei între generaţii. Asistent medical la bază, sau prima ei “dragoste”, aşa cum îi spune, s-a înscris la Facultatea de Asistenţă Socială din cadrul Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa, în anul 2007, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie în 2010. În paralel a urmat studii în ştiinţe economice în cadrul aceleiaşi Universităţi, specializa-rea Marketing, dar şi studii psihopedagogice de nivel I.

În prezent este preşedinta asociaţiei menţionate mai sus, asistent medical la Centrul de Permanenţă din Anina şi asistent social al Căminului pentru Persoane Vârstnice din Anina. S-ar putea spune că toate acestea sunt prea multe activităţi pentru o femeie care mai este şi mamă şi soţie, dar Laura Munteanu asigură că atunci când face ceva cu pasiune nimic nu e atât de dificil pe cum pare.

Despre asociaţia “Lauras” precizează că este o asociaţie mică, dar care doreşte să facă lucruri mari într-un oraş cu mari probleme sociale, cum este Anina. Faptul că nu sunt cunoscuţi pe plan naţional, nu-i împiedică, pe ei, o echipă mică, să facă, poate pentru alţii lucruri mici, pentru ei- lucruri mari. „Nu putem să ne comparăm cu fundaţiile mari, dar nici nu ne culcăm pe o ureche, nu renunţăm!”, precizează Laura Munteanu.

Pe când era asistent medical, la Spitalul Judeţean din Reşiţa, a simţit nevoia să evolueze şi asta a determinat-o să urmeze studiile în asistenţă socială şi marketing. „Făceam multe ca asistent medical dar am simţit că pot mai mult şi atunci am descoperit această „iubire”, asistenţa socială, care „m-a prins”! Am terminat facultatea, dar nu am activat imediat ca asistent social, am rămas tot asistent medical. Ghinionul sau întâmplarea au făcut ca, în momentul în care eram asistent medical la Spitalul Orăşenesc Anina, acesta să se închidă, în urma unei ordonanţe a Guvernului. A apărut oportunitatea să activez ca asistent social al Căminului pentru Persoane Vârstnice Anina şi astfel soarta a făcut să pot alege să fiu asistent social. Şi aşa a început aventura mea în asistenţă socială”, povesteşte Laura Munteanu. De fapt se „aruncase”, mai mult, în asistenţa socială, într-o perioadă în care acest sistem instituţional avea foarte multe puncte slabe şi era foarte vag definit.

Cum a apărut „Lauras”? Partenerul de viaţă, şi „sprijinul” ei în asistenţa socială, aşa cum îi spune, învăţător la Şcoala Nr.1 Celnic din Anina, soţul Laurei, venea deseori necăjit acasă din cauza lipsurilor cu care se confruntau „copii lui”, adică elevii clasei, dar şi pentru problemele şcolii, în general. Aşa le-a venit ideea să facă o organizaţie, în condiţiile în care, pe atunci, autorităţile locale nu mai doreau să acorde bani ONG-urilor, datorită problemelor care au apărut ca urmare a deturnărilor de fonduri. Asta le-a dat curajul să pună bazele unei fundaţii pentru a ajuta cât mai mult Şcoala din Celnic. Ca un cadou al soţului ei pentru 2 ani de căsnicie a primit „Lauras”, care, în prezent, este formată din 3 peroane. Acestea desfăşoară toată munca pe care o presupune o astfel de organizaţie, dar se bucură şi de sprijinul unor voluntari.

De la ajutorul pe care îl oferă şcolii, „Lauras”, s-a extins şi spre alte proiecte, cu Centrul de Transfuzie Sanguină, spre exemplu, prin organizarea campaniilor de donare de sânge, în Anina. Apoi a apărut un proiect amplu „Ajutor pentru viitor”, derulat în parteneriat cu Fundaţia Soros pentru România, finanţat prin Fondul de urgenţă, proiect care i-a ajutat să se extindă şi în alte cartiere din Anina, nu doar Şcoala din Celnic. Apoi parteneriate între şcoală şi Căminul pentru Persoane Vârstnice, realizându-se astfel punţi între generaţii, pentru că „Şcoala din Anina este modestă, dar există!”, subliniază Laura Munteanu şi „trebuie ajutată”.

Deşi provine din Reşiţa, doreşte să susţină şi să promoveze imaginea acestui mic oraş, fost minier, pentru că „Anina nu înseamnă doar mine părăsite şi copii care cad în bazine neacoperite, Anina înseamnă copii frumoşi la suflet, Anina înseamnă bătrâni frumoşi la suflet!”, oameni mari în localităţi mici.

Multă muncă şi foarte multă dăruire îi caracterizează pe aceşti oameni, Laura Munteanu şi voluntarii Asociaţiei „Lauras”, pentru că fără dăruire rezultatele nu vor fi niciodată pe măsura aşteptărilor.

Deşi are 2 locuri de muncă, nu poate renunţa la nici una din cele două profesii, ca asistent medical şi asistent social, pentru că, spune ea, s-a legat sufleteşte de tot ceea ce face şi, deşi uneori ar dori să renunţe, fiecare zi devine pentru Laura Munteanu o nouă provocare şi o nouă încercare de a aduce zâmbete pe chipul celor cărora se străduieşte să le facă viaţa mai uşoară.

Pe lângă cele două proiecte amintite, „Donează şi salvează!”, derulat în parteneriat cu Centrul de Transfuzie Sanguină din Reşiţa, proiectul „Ajutor pentru viitor!” şi parteneriatul cu Fundaţia Soros, s-a mai implicat în proiectul „Iubesc viaţa!”, realizat în parteneriat cu Direcţia de Sănătate Publică Caraş-Severin şi Şcoala Nr. 1 Anina, sau proiectul „Cu un clic, m-ajuţi un pic!”. Apoi a fost manager de proiect pentru „Sala de sport a Şcolii cu cls. I-VIII Nr.1 Anina”, şi preşedinte pentru „Grupul de Iniţiativă Celnic Nord” – înfiinţat pentru derularea acestui proiect.

În luna martie a acestui an a participat, alături de alţi 3 candidaţi, la Gala Naţională a Excelenţei în Asistenţa Socială. A luat, prin vot, primul loc în judeţul Caraş-Severin şi locul 3 pe ţară, o recunoaştere a muncii şi dăruirii ca asistent social.

„Dintre toate aceste activităţi cea mai mare satisfacţie mi-o dă lucrul cu copii”, precizează Laura Munteanu. „Punem capul pe pernă seara şi ne spunem: azi am reuşit să facem ceva bun şi ne gândim mâine ce mai putem face. Dimineaţa următoare ne luăm porţia de cafeluţa împreună cu voia bună şi vedem ce iese! Nu putem privi în trecut pentru că aşa nu mai evoluăm şi atunci eu privesc spre viitor şi spun că o să fie vremuri frumoase şi în România şi în asistenţa socială”, încheie cu optimism Laura Munteanu.

Elena Franţ