Cultura păguboasă a întârzierii plăţilor

În fiecare zi, în întreaga Europă falimentează zeci de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM), întrucât facturile pe care le emit nu sunt plătite. Ca urmare, dispar locuri de muncă şi rămân neexploatate oportunităţi de afaceri, iar revenirea la creştere economică este amânată. Pentru a pune capăt practicilor de întârziere a plăţilor, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale. 16 martie 2013 este data până la care statele membre au fost obligate să integreze în legislaţiile naţionale textul revizuit al directivei privind întârzierea efectuării plăţilor. Conform directivei, autorităţile publice trebuie să plătească pentru bunurile şi serviciile pe care le achiziţionează în termen de 30 de zile calendaristice sau, în circumstanţe excepţionale, în termen de 60 de zile. Întreprinderile trebuie să îşi plătească facturile în termen de 60 de zile calendaristice, cu excepţia cazului în care se stabilesc intenţionat condiţii diferite şi în cazul în care termenul nu este în mod vădit injust pentru creditor.

Noile reglementări sunt simple:

• Autorităţile publice trebuie să plătească pentru bunurile şi serviciile pe care le achiziţionează în termen de 30 de zile calendaristice sau, în circumstanţe excepţionale, în termen de 60 de zile calendaristice.
• Libertatea contractuală în tranzacţiile comerciale ale întreprinderilor: întreprinderile trebuie să îşi plătească facturile în termen de 60 de zile calenda-ristice, cu excepţia cazului în care se stabilesc intenţionat alte condiţii şi în cazul în care termenul nu este în mod vădit injust pentru creditor.
• Întreprinderile au automat dreptul să solicite dobânzi pentru plăţile întârziate şi pot obţine automat o sumă minimă fixă de 40 EUR cu titlu de compensaţie pentru costurile de recuperare a sumelor. Ele pot solicita, de asemenea, compensaţii pentru toate costurile de recuperare rezonabile restante.
• Rata statutară a dobânzii pentru plăţile întârziate creşte la cel puţin 8 puncte procentuale peste dobânda de referinţă a Băncii Centrale Europene. Autorităţile publice nu au voie să stabilească o rată a dobânzii pentru plăţi întârziate sub acest prag.
• Întreprinderile pot contesta mai uşor în instanţele naţionale clauzele şi practicile vădit injuste.
• Mai multă transparenţă şi o campanie de informare mai intensă: statele membre trebuie să publice ratele dobânzii pentru plăţile întârziate astfel încât toate părţile implicate să fie informate.
• Statele membre sunt încurajate să instituie coduri de practică privind plăţile la termen.
• Statele membre pot continua să menţină sau să pună în aplicare legi şi reglementări care sunt mai favorabile creditorului decât dispoziţiile directivei.

Noile măsuri sunt opţionale pentru întreprinderi întrucât acestea dobândesc dreptul de a acţiona, dar nu sunt obligate să o facă. În unele circumstanţe, o întreprindere poate dori să prelungească termenul de plată cu câteva zile sau săptămâni pentru a păstra relaţii comerciale bune cu un anumit client. Noile măsuri sunt însă obligatorii pentru autorităţile publice. Ele ar trebui să dea exemplu şi să îşi demonstreze seriozitatea şi eficienţa prin onorarea contractelor la care s-au angajat.

Comisia Europeană IP/13/216, 12/03/2013