Prisma » Mediu » Concordia – cea mai îndepărtată bază ştiinţifică de pe Pământ

Concordia – cea mai îndepărtată bază ştiinţifică de pe Pământ

Staţia de cercetare Concordia, un proiect comun între Institutul polar francez şi programul italian Antarctica, este una dintre locaţiile cele mai izolate şi inospitaliere pentru omenire, care necesită mai mult timp pentru a ajunge la ea decât este nevoie pentru a zbura la Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Agenţia Spaţială Europeană (ESA), profită de locaţie şi condiţiile unice ale facilităţii, pentru efectuarea de ample cercetări privind implicaţiile pe termen lung asupra organismului uman ale zborului în spaţiu.

Staţie de cercetare Concordia din Antarctica este situată pe un platou la 3200 metri deasupra nivelului mării. Un loc al extremelor, unde temperaturile pot scădea până la -80°C în timpul iernii, cu o temperatură medie anuală de -50°C.

Situată în partea cea mai de sud a Pământului, Soarele nu se ridică deasupra orizontului în timpul iernii şi nu apune în timpul verii. Echipajul trebuie să trăiască fără lumina soarelui timp de patru luni pe an.

Altitudinea şi localizarea fac aerul din Concordia foarte rarefiat, cu mai puţin oxigen. Ieşirile în afara bazei necesită purtarea de straturi suplimentare de haine şi limitează timpul petrecut în aer liber.

În timpul iernii, nici un ajutor din exterior nu poate ajunge la bază pe calea aerului sau pe gheaţă, echipajul fiind nevoit să rezolve orice problemă pe cont propriu.

În plus, Concordia se află în cel mai mare deşert din lume. Aerul este extrem de uscat, astfel încât echipajul suferă de buze crăpate şi ochi iritaţi.

Nici un animal nu poate supravieţui în această regiune, chiar şi bacteriile fac cu greu faţă temperaturilor extreme. Cele mai apropiate fiinţe umane sunt staţionate la aproximativ 600 de kilometri, la baza Vostok.

În marea peisajul deschis acoperit în întuneric, culorile, mirosurile şi sunetele sunt aproape inexistente, accentuând sentimentul de singurătate.

Izolarea şi privarea senzorială pot deregla sever ceasul biologic al membrilor echipajului, confruntaţi deseori cu probleme de somn.

În ciuda tuturor acestor greutăţi, până la 16 oameni petrec câte un an în Concordia doar în numele ştiinţei. Departe de civilizaţie, lumea albă din Antarctica oferă cercetătorilor posibilitatea de a colecta date şi de a experimenta ca în nici un alt loc de pe Pământ.

Există, de asemenea, probleme logistice importante pentru menţinerea acestui avanpost într-un astfel de mediu ostil. În timp ce obiecte relativ mici, cum ar fi produsele proaspete pot fi transferate direct la aerodromul facilităţii prin intermediul unui avion, toate echipamentele grele trebuie să fie transportate la avanpost pe uscat, şi atunci când această cale este accesibilă, sunt necesare aproximativ 12 zile pentru a finaliza 1.100 kilometri de călătorie.

Echipajul staţiei nu trebuie să facă faţă doar la condiţiile ostile, el trebuie să menţină o serie de experimente ştiinţifice. Instrumentele sunt aranjate în jurul staţiei cu două turnuri, inclusiv un mic laborator seismic, la 15 metri sub suprafaţă.

Echipamentele de detectare seismologică sunt o parte a unui sistem global de astfel de dispozitive şi oferă statistici importante, care contribuie la înţelegerea modului în care se comportă centrul Pământului. Staţia, situată lângă unul dintre poli se pretează, de asemenea, la studiul câmpului magnetic al planetei.

Concordia este în prezent angajată în schimbarea anuală a echipei. În 2014, activitatea ei va creştere în continuare cunoştinţele noastre cu privire la riscurile inerente unui zbor spaţial cu echipaj uman prin efectuarea unui studiu de repaus la pat, în care partici-pantul este rugat să se întindă sub unghiul de orizont. Acest lucru permite cercetătorilor să studieze efectele pe termen lung ale imponderabilităţii asupra organismului uman.

Cu recentele proiecte de zboruri spaţiale cu echipaj uman, importanţa Concordia va creşte constant.



Scrieti un comentariu