Prisma » Ştiinţă » Un cort gonflabil pentru camping pe Lună

Un cort gonflabil pentru camping pe Lună

Cort selenar

Astronauţii ar putea folosi habitate portabile peste noapte, pe care le pot încărca în roverele lor. Conceptul a fost elaborat de oamenii de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

Programul Apollo a pus o duzină de oameni pe Lună între 1969 şi 1972, dar aceştia au petrecut un total de doar trei zile şi şase oră efectiv păşind pe suprafaţă. Aceasta pentru că nu s-au putut îndepărta de landerul lor lunar şi suportul său de viaţă. Pentru a ajuta oamenii să-şi extindă în viitor prezenţa şi gama de activităţi pe Lună, şi pentru a face posibilă extinderea timpului efectiv de explorare, inginerii de la MIT au conceput habitate gonflabile, uşoare, simplu de montat respectiv demontat.

Habitatul pentru noapte, proiectat pentru a fi purtat la bordul unui rover lunar, este format dintr-un sac gonflabil în care pot dormi doi oameni; are un scut reflectorizant pentru protecţie împotriva razelor soarelui implicit pentru a proteja supraîncălzirea cortului; sistemele de susţinere a vieţii aflate pe rover vor furniza oxigen, apă şi alimente, menţine temperatura habitatului, elimina dioxidul de carbon şi excesul de umiditate; o matrice solară flexibilă va alimenta habitatul şi va reîncărca bateriile roverului. Împachetat, întregul sistem ar ocupa aproximativ jumătate din spaţiul unui frigider mediu, spune Samuel Schreiner, unul dintre inginerii MIT.

Astronauţii ar instala adăpostul folosind tuburi gonflabile din aceeaşi ţesătură de silicon care este utilizată de Mars Pathfinder şi Mars Exploration Rovers pentru sacii lor de aterizare. Aceste tuburi presurizate vor servi şi drept suport pentru structură, lucru necesar pentru ca uşa habitatului să poată fi deschisă pentru astronauţi la presiune zero.

Odată ajunşi înăuntru, aceştia ar închide uşa în urma lor, înainte de umplerea habitatul cu oxigen şi presurizare. Odată parametrii normali atinşi, ei vor putea să-şi scoată costumele şi să se relaxeze în interior.

Cort selenar

Există şi o membrană flexibilă, etanşă, care separă volumul intern într-o ecluză şi un habitat.

În total, astronauţii ar avea la dispoziţie aproximativ 12 metri cubi de spaţiu locuibil.

Un astfel de adăpost pentru noapte ar putea dubla distanţa accesibilă de la o bază permanentă, care încă aşteaptă a fi construită. Ar putea fi folosit, potrivit proiectanţilor, şi ca adăpost de urgenţă când un costum spaţial este compromis.

“Pe măsură ce omenirea consideră tot mai serios să revină pe Lună, sistemele de explorare a suprafeţei lunare vor trebui să evolueze de la un sistem proiectat pentru misiuni pe termen scurt la un sistem mai flexibil, capabil să susţină explorarea zonelor mai largi, pentru durate mai lungi de timp. Designul conceptual prezentat în această lucrare este stabilit în contextul următoarei generaţii de explorare lunară”, se spune în studiul publicat în revista Acta Astronautica.



Scrieti un comentariu