Prisma » Ştiinţă » Prima misiune NASA către Pluto şi Centura Kuiper

Prima misiune NASA către Pluto şi Centura Kuiper

satelit apropiindu-se de planeta Pluto

Munţi de gheaţă pe Pluto, o regiune rece, densă, de gaz ionizat la mii de kilometri dincolo de Pluto – atmosfera planetei fiind “trasă” de vântul solar pentru a se pierde apoi în spaţiu, şi o imagine nouă, clară, a celei mai mari luni, Charon, se numără printre descoperirile anunţate de echipa New Horizons a NASA, la doar câteva zile după prima “întâlnire” a navei cu Pluto. “Pluto New Horizons este o misiune adevărată de explorare, arătându-ne de ce este atât de importantă cercetarea ştiinţifică fundamentală”, a declarat John Grünsfeld, administrator asociat pentru Science Mission Directorate al NASA din Washington. “Misiunea a avut nouă ani pentru a construi aşteptări despre ceea ce am putea vedea în timpul zborului în apropiere de Pluto şi Charon. Acum, avem primele eşantioane ale comorii ştiinţifice culese în acele momente critice, şi pot să vă spun că întrec cele mai mari aşteptări”.

Imagini, luate de foarte aproape, ale unei regiuni ecuatoriale arata un lanţ muntos cu vârfuri proeminente la 3.500 metri deasupra suprafeţei corpului îngheţat. Lipsa craterelor îi face pe geologi să considere că aceşti munţi de pe Pluto probabil nu s-au format cu mai mult de 100 milioane ani în urmă, prin urmare sunt tineri într-un sistem solar în vârstă de 4.56 miliarde de ani. Acest lucru sugerează că regiunea, care acoperă aproximativ unu la sută din suprafaţa lui Pluto, poate fi încă geologic activă. “Aceasta este una dintre cele mai tinere suprafeţe pe care le-am văzut vreodată în sistemul solar”, a declarat un cercetător implicat în misiune. Spre deosebire de lunile reci ale planetelor gigant, Pluto nu poate fi încălzită prin interacţiuni gravitaţionale cu un corp planetar mult mai mare. Alte procese trebuie să genereze peisajul montan. “Acest lucru ne poate face să regândim sursa de energie ce alimentează activitatea geologică pe multe alte lumi îngheţate”.

Noile imagini ale celei mai mari luni a lui Pluto, Charon, dezvăluie şi ele un teren cu o configuraţie tânără şi variată. Oamenii de ştiinţă sunt surprinşi de aparenta lipsă de cratere. O serie de stânci şi jgheaburi care se întind pe aproximativ 1000 km sugerează fracturarea pe scară largă a crustei lui Charon, probabil rezultatul unor procese geologice interne. Imaginile mai arată un canion cu adâncimea estimată la 7-9 kilometri.

New Horizons a luat informaţii şi despre membrii mai mici ai sistemului Pluto, care include alţi patru sateliţi: Nix, Hydra, Styx şi Kerberos. Noua imagine captată a corpului Hydra este prima care prezintă forma aparent neregulată şi dimensiunea sa, estimată la aproximativ 43 – 33 km. Observaţiile indică, de asemenea, că suprafaţa lui Hydra este, probabil, acoperită cu apă îngheţată. Imagini viitoare vor dezvălui mai multe indicii despre formarea acestei luni cu miliarde de ani în urmă.

Datele spectroscopice de la instrumentele New Horizons dezvăluie o abundenţă de metan îngheţat, dar cu diferenţe izbitoare, între regiunile de pe întreaga suprafaţa îngheţată a lui Pluto.

Datorită lăţimii de bandă foarte scăzute pe care sonda fără pilot o poate susţine pe distanţa de 4.77 miliarde km până la Pământ, nava va continua să transmită, în următoarele 16 luni, datele culese. Acestea, consideră oamenii de ştiinţă, vor transforma complet ceea ce este cunoscut în prezent despre Pluto.

Pluto şi sateliţii săi nu sunt ultimele obiective ale misiunii începute cu 9 ani în urmă. În timp ce nava pierde câţiva waţi de putere în fiecare an, ea are încă o rezervă suficientă pentru a explora lumile îndepărtate de noi, cel puţin 20 de ani. Dacă totul merge conform planului, sonda va intra adânc în Centura Kuiper, o zonă considerată ca cea mai mare structura din sistemul nostru planetar, cu mai mult de 100.000 de lumi miniaturale pregătite pentru explorare, potrivit NASA. După Centura Kuiper, New Horizons poate fi folosită pentru a studia marginea Sistemului Solar – heliosfera – unde influenţa Soarelui se termină şi spaţiul interstelar începe. Doar o singură navă spaţială, Voyager 1, a trecut această graniţă, dar New Horizons are la bord un set diferit de instrumente care pot furniza date noi.

Misiunea New Horizons, cu un cost de 723 milioane dolari, a fost lansată în sistemul nostru solar la 19 ianuarie, 2006.

satelit apropiindu-se de planeta Pluto



Scrieti un comentariu