Oamenii de ştiinţă dezvoltă “Sat Nav” pentru nave spaţiale

Un sistem de navigaţie prin satelit sau SAT NAV reprezintă o reţea de sateliţi care oferă poziţionare geo-spaţială autonomă, cu acoperire la nivel mondial. Acesta permite unor receptoare electronice de mici dimensiuni să-şi determine poziţia (longitudine, latitudine şi altitudine), la o distanţă de câţiva metri, folosind semnale transmise de sateliţi.

Viitoarele zboruri spaţiale la marginea galaxiei şi mai departe vor avea nevoie de un model similar pentru determinarea poziţiei navelor spaţiale. Oamenii de ştiinţă cred că au descoperit un sistem fiabil de navigaţie în spaţiul adânc, sistem care foloseşte ca “balize” pulsari pentru a ghida nave spaţiale printre stele.

Sistemul este o reminescenţă a celui dezvoltat de marinari care foloseau pentru orientare stelele şi luna, doar că Sat Nav spaţial foloseşte stele neutronice pentru a stabili poziţia şi cursul navelor prin univers.

Noul sistem va folosi razele X şi razele de lumină de la pulsari pentru a “triangula” o poziţie în spaţiu.

Când stele mult mai masive decât Soarele nostru ajung la sfârşitul vieţii, dispariţia finală a acestora este marcată de o explozie care distruge cea mai mare din ele.

Dar multe lasă în urmă resturi compacte, foarte dense, cunoscute sub numele de stele neutronice. Cele care au fost detectate au câmpuri magnetice puternice, care concentrează în două fascicule emisii extrem de direcţionale.

Steaua neutronică se roteşte rapid iar când fascicul de raze este îndreptat în direcţia Pământului, vedem un puls de radiaţii la intervale extrem de regulate, de aici numele de pulsar.

O echipă din Germania, de la Institutul Max Planck, are în curs de dezvoltare o tehnologie de navigare pentru navele spaţiale pe baza emisiei regulate a razelor X de la pulsari.

Semnalele lor periodice au stabilităţi de sincronizare comparabile cu ceasurile atomice şi oferă semnături caracteristice de timp care pot fi utilizate ca balize de navigaţie naturale, similare cu utilizarea de sateliţi GPS pentru navigarea pe Pământ.

Prin compararea timpilor de sosire a impulsurilor măsurate la navigatorul de la bordul navei spaţiale cu cele prezise de la o locaţie de referinţă, poziţia navei poate fi determinată cu o precizie de câţiva kilometri, peste tot în sistemul solar şi mai departe.

Un profesor implicat în proiect spune că “Privind înainte, este incredibil de interesant să ne gândim că acum avem tehnologia pentru a desena traseul nostru către alte stele şi putem fi chiar capabili de a ajuta urmaşii noştri să facă primii lor paşi în spaţiul interstelar”.