Văile râurilor cărăşene redau identitatea Banatului Montan

Muzeografii caută identitatea Banatului în monumentele istorice vechi de milenii. Aceştia au lansat recent două cărţi, în cadrul unui proiect tranfrontalier, scris împreună cu partenerii sârbi. Una dintre acestea se numeşte “Repertoriul arheologic al Văilor Caraşului şi Nerei” şi se constituie ca parte componentă a ansamblului de cercetări ştiinţifice care au făcut obiectul proiectului “Valea Caraşului şi Valea Cernei – căi de comunicaţie şi artere de civilizaţie”. Contribuţia financiară este nerabursabilă şi vine din partea Uniunii Europene prin Programul IPA de cooperare Transfrontalieră România-Republica Serbia. În ansamblul său, proiectul urmăreşte valorificarea patrimoniului cultural al celor 2 ţări, a oferit prilejul cercetării arheologice comune a zonelor scăldate de cele două râuri şi de afluenţii lor.

Cea de a doua carte lansată, priveşte portul popular în Banatul Montan. Aceasta se numeşte “Portul popular de pe Văile Nerei şi Caraşului”, iar autori sunt Mircea Taban şi Vesna Stankov.

Fortificaţiile medievale, dar şi celelalte monumente istorice din Caraş-Severin sunt repuse în valoare de arheologii de la Muzeul Banatului Montan. Dumitru Ţeicu este şi directorul instituţiei reşiţene şi este cel care coordonează implementarea lui. “Cele două Văi sunt două artere geografice importante, atât din punct de vedere cultural, cât şi geografic şi istoric. Pe cele două culoare se găsesc fortificaţii romane, preistorice, medievale, temple şi biserici”, a declarat arheologul. Un exemplu important ar fi fortificaţiile preistorice de la Vărădia, care datează din prima epocă a fierului şi, tot acolo, mai sunt şi două castre romane. “Ceea ce am găsit acolo este, de fapt, o dovadă a faptului că aceste culoare trebuia controlate încă din istoria timpurie”, povesteşte Dumitru Ţeicu.

Morile de apă, istorie vie

Alături de biserici şi cetăţi, morile se înscriu în patrimoniul reprezentativ al Banatului. “În 1957, în Banat existau 500 de mori cu roată orizontală, în contextul în care în toată România erau, în total, 800. Acum, în Caraş-Severin au rămas mai puţin de 100 de mori, în zone izolate cu am fi cătunele de la Cornereva sau Rudăria, Prigor şi Şopotu Vechi. Inedit la ele este faptul că pentru prima dată au fost atestate istoric în secolul al XII-lea”, spune Dumitru Ţeicu. Arheologul le-a studiat atât de intens încât fiecare dintre ele are un nume. De exemplu, la Rudăria, a descoperit-o pe Îndărătnica de la Perete. “Moara se învârtea în sens invers acelor de ceasornic şi de acolo a primit acest nume. Ideea este că toate au o arhitectură specifică, adaptată terenului. Unele direct pe stâncă, altele pe piloni”, subliniază Ţeicu.

Atenţie specială monumentelor

Specialiştii explică faptul că monumentele din Banat au nevoie de o conservare şi de o promovare intensă pentru că zona de frontieră le-a distrus de-a lungului timpului, din Evul Mediu şi până în prezent. Cele 250 de biserici medievale au dispărut în totalitate, ruinate de bătălii, de vreme şi de oameni, iar din cele 78 de mănăstiri catolice şi ortodoxe ridicate în Evul Mediu au supravieţuit doar 5. Asta spune totul despre amploarea dezastrului.

Tatiana Munteanu