Din înţelepciunea populară cunoaştem cu toţii că „nu-i prost cine cere, e prost cine dă”. Avem câteva „cugetări adânci” care, trebuie să recunoaştem, se pliază aproape perfect pe modul nostru de comportament, pe tarele societăţii în care trăim. Politicienii noştri consumă banul public fără noimă şi vreo jenă – acolo unde i-au trimis alegătorii se simt îndreptăţiţi să facă asta, doar sunt aleşii naţiunii. În principal au astfel de comportament pentru că „expeditorii” au un mod de gândire şi selecţie foarte apropiat de al lor. Nu degeaba se susţine că „fiecare popor are politicienii pe care-i merită”. Desigur, beneficiază pe deplin de această facilitate şi cei care nu-i merită, dar românul a devenit între timp democrat şi-ţi spune verde-n faţă că „minoritatea se supune majorităţii”. Cei care cunosc acest mod de gândire acţionează fără rezerve să pună mâna pe putere folosind din plin „psihologia indigenă”. O completare e binevenită: în cele mai multe dintre cazuri, cei care combat susţin fără ruşine că dacă ar fi ei la butoane ar proceda la fel. Asta închide orice discuţie, atâta sinceritate (şi tupeu) doar la români poţi găsi.
Continuare…
