Denunţarea unor acte de corupţie, de fraudă şi a altor nereguli grave în cadrul atribuţiilor de serviciu

Comisia a adoptat noi orientări privind denunţarea încălcărilor cu scopul de a încuraja personalul să raporteze orice informaţie care sugerează existenţa unor acte de corupţie, de fraudă şi a altor nereguli grave pe care le descoperă în cadrul atribuţiilor de serviciu.

Normele UE privind denunţarea încălcărilor sunt deja printre cele mai stricte din lume. Aceste norme au fost adoptate în 2004 şi figurează în statutul funcţionarilor Uniunii, care au putere legislativă. Noile orientări pornesc de la aceste norme şi reunesc jurisprudenţa şi experienţa practică. De asemenea, orientările reamintesc personalului că, în timp ce în multe sisteme juridice denunţarea încălcărilor este un drept, pentru personalul UE este o obligaţie.

Deşi normele au avut ca rezultat efectuarea unor investigaţii importante de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), numărul de cazuri de denunţare a încălcărilor rămâne scăzut. Potrivit statisticilor OLAF, în medie apar aproximativ cinci cazuri pe an.

Acest lucru se datorează faptului că, în rarele situaţii în care membrii personalului descoperă în cadrul atribuţiilor lor de serviciu nereguli grave, majoritatea le semnalează superiorilor ierarhici, fără o trimitere explicită la normele privind denunţarea încălcărilor. Cu toate acestea, este important să existe canale de raportare şi proceduri de denunţare a încălcărilor clare, cunoscute de toată lumea şi de încredere.

Aşadar, ca parte a strategiei sale antifraudă, Comisia a decis să ofere personalului orientări mai precise, care să explice în termeni clari când şi cum trebuie denunţate încălcările. Pentru elaborarea acestor orientări, Comisia a analizat cele mai bune practici din întreaga lume şi a discutat această chestiune cu două organizaţii de frunte în domeniu, Transparency International şi Public Concern at Work.

Iată câteva dintre elementele-cheie ale noilor orientări:

• raportarea cazurilor de nereguli grave este o obligaţie menită să ajute Comisia şi Oficiul European de Luptă Antifraudă să detecteze şi să investigheze aceste cazuri. Denunţătorilor care acţionează de bună credinţă li se oferă în schimb o protecţie solidă;
• personalul are de ales între o serie de canale de raportare destinate denunţării încălcărilor şi poate ocoli în întregime superiorii ierarhici. Ca ultimă soluţie şi în anumite condiţii, personalul poate chiar să contacteze altă instituţie a UE cu privire la problemele constatate;
• represaliile împotriva denunţătorilor nu sunt permise. Denunţătorii trebuie protejaţi şi identitatea lor trebuie să rămână confidenţială în cazul în care doresc acest lucru. în cursul procedurilor de evaluare şi promovare a personalului se acordă o atenţie deosebită pentru a se asigura că denunţătorul nu suportă consecinţe negative;
• Comisia îi sprijină pe denunţătorii care doresc să îşi schimbe locul de muncă, din cauza temerii rezonabile de reacţii ostile în mediul de lucru imediat;
• pentru a veni în ajutorul membrilor personalului care nu sunt siguri dacă anumite fapte ar trebui sau nu denunţate, Comisia oferă consiliere şi sprijin confidenţial şi imparţial denunţătorilor (potenţiali). Denunţătorii au dreptul de a primi feedback cu privire la acţiunile întreprinse ca urmare a denunţării lor;
• denunţarea răuvoitoare, care urmăreşte să aducă atingere integrităţii sau reputaţiei unei alte persoane, este interzisă şi este pasibilă de urmărire disciplinară;
• în mod evident, orientările subliniază faptul că dreptul la apărare al persoanelor implicate în orice acuzaţii trebuie respectat.

Orientările vor fi transmise tuturor membrilor personalului şi vor fi urmate de o serie de întrebări frecvente, care vor pune la dispoziţie exemple şi detalii suplimentare.

(Comisia Europeană:IP/12/1326, 06/12/2012)