Detalii despre meteoritul din Chelyabinsk, Rusia

Au trecut 13 zile de când un meteorit, acum numit Chebarkul, după oraşul cel mai apropiat de cele mai mari fragmente care au atins Pământul, a explodat deasupra oraşului din Ural, Chelyabinsk, speriind locuitorii şi, într-o oarecare măsură, pe toţi ceilalţi în lume. Detaliile evenimentului au început, în cele din urmă, să apară.

Meteoritul a început coborârea în unghi mic, prin atmosfera Pământului, la 15 februarie, 03:20 GMT. Pe baza amplelor dovezi video, obiectul spaţial Chelyabinsk a zburat într-un unghi de mică adâncime de 20° deasupra orizontalei. Când a lovit atmosfera, el se deplasa cu aproximativ 18 km/s (mai mult decât dublu viteza unei navete spaţiale). A brăzdat cerul Rusiei de la nord-est spre sud-vest.

Meteoritul de 10.000 tone a fost de aproximativ 17 metri pe axa cea mai lungă. Pentru comparaţie, asteroidul 2012 DA14 (care a ne-a făcut o vizită mai târziu, în aceeaşi zi) măsoară 45 metri, iar asteroidul Tunguska din 1908 este estimat la aproximativ 100 de metri.

Oamenii de ştiinţă ruşi care au analizat fragmentele de meteorit, ale căror dimensiuni mari şi cu impact bine documentat fac din ele o raritate, spun că a fost alcătuit, în principal, din material pietros şi fier, cu o compoziţie întâlnită cel mai frecvent la meteoriţii ajunşi pe Pământ.

Având în vedere mărimea şi viteza, împreună cu valoarea undelor sonore de frecvenţă joasă (frecvenţa infrasunetelor de 0.02 Hz la 20 Hz) detectată de 17 staţii din reţeaua globală de monitorizare a Tratatului pentru interzicerea testelor nucleare (staţia cea mai depărtată a fost de aproximativ 15.000 km distanţă, în Antarctica), asteroidul a dezlănţuit un torent de energie echivalentă cu aproape 500 kilotone de TNT sau aproximativ de 30 de ori energia eliberată de bomba atomică la Hiroshima. Obiectul s-a aflat la aproximativ 15-25 km faţă de sol atunci când s-a dezintegrat deasupra oraşului Chelyabinsk.

Boom-ul sonic rezultat a produs o undă de şoc care a distrus părţi de clădiri şi a spart geamurile pe o suprafaţă extinsă, rănind peste 1.200 de persoane. Ferestrele au tendinţa de a se sparge atunci când presiunea aerului depăşeşte de cinci ori valoarea normală, dar bazat pe dovezi, este posibil ca presiunea aerului la Chelyabinsk să fi ajuns la aproximativ de 10-20 peste cea normală.

Cele mai multe stricăciuni au fost cauzate de unda de şoc şi nu de fragmente care se dezintegrau. O mare parte din obiect a ars, frecarea cu aerul rupându-l în bucăţi. La un moment dat în timpul decelerării, asteroidul a fost mai strălucitor decât soarele. Dar înainte de a se dezintegra, presiunea aerului acumulat în faţa lui a eliberat un boom sonic.

Întregul eveniment, de la intrarea atmosferică la dezintegrare, a durat 32.5 secunde.

Potrivit astronomilor care lucrează pentru NASA şi ESA, meteoritul Chelyabinsk nu a avut nici o legătură cu asteroidul 2012 DA14, menţionând că traiectoria, locul de intrare, precum şi întârzierea de timp indică toate că cele două evenimente nu au nici o legătură.

Ultimul lucru de remarcat este faptul că ciocnirile cu meteoriţi sunt, de fapt, destul de comune şi Pământul este “lovit” de aproximativ 10 ori pe an, dar ei sunt în mod normal, mult, mult mai mici şi ard în atmosferă.