Mulţumesc, merci!

Astăzi am aflat că aproape o mie de persoane vor fi disponibilizate de la UCMR. Alte 174 de la finanţe. Alte o sută şi ceva de la Aqua Caraş. Oţelăria de la Oţelu Roşu s-a închis. Alţi oameni trimişi în şomaj. Jale! Nu mai pomenesc de Moldova Nouă, Anina sau Bocşa. Peste tot este o criză profundă a locurilor de muncă. Suntem un judeţ rămas la coada şanselor de dezvoltare, în ciuda asigurărilor de bine date de administraţiile locale. Toţi vin şi ne spun că ne este oarecum bine dar, cu siguranţă, ne va fi foarte bine. Când, unde şi cum, nu ne spun nici care. În fiecare zi de luni şi de joi, din centrul Reşiţei pleacă microbuze cu femei ce merg să şteargă la cur bătrânii Europei. Lasă acasă soţi, copii, care poate ar dori să îşi aibă aproape mamele şi soţiile. Din păcate, nu se poate. Pentru că, aici, nu mişcă nimic. Plaga politicianistă şi-a întins tentaculele peste orice afacere ce se derulează în teritoriu. Vor veni venerabilii şi imaculaţii de politicieni şi vor spune că ei îşi dau sufletul pentru popor. Aşa o nemernicie, mai rar! Cînd tu, politician ales pentru a ridica nivelul de trai al celor ce te-au ales, tu, un fost nimeni, ajungi să-ţi înmulţeşti averile în cei patru ani de mandat exponenţial cu sărăcirea celor ce te-au ales, cum poţi veni să-mi explici că eşti acolo şi te zbaţi pentru binele meu, al cetăţeanului? O întrebare foarte simplă, pentru cei ce se ocupă cu taxele din ţara asta. Cum este posibil să îmbogăţim statul bulgar cu sumele ce ajung la milioane de euro pentru taxa auto? Cine este cretinul care scapă oportunitatea unei imense sume de bani atrase la buget? Sau, poate, aici vorbim deja despre interese ale marilor dealeri de autoturisme? Chiar ne-am transformat într-o naţie de nerozi? De vînzători de cele sfinte şi de neam? Nu mai avem nici măcar un strop de conştiinţă naţională? Este posibil să acceptăm să fim doar contribuabili la îmbuibarea unor nemernici ce vor să-şi atribuie, mai nou, imunitate pe viaţă? Mă întreb şi vă întreb cât vom mai sta în expectativa mioritică şi vom accepta ca toate gunoaiele morale să ne dicteze preţul la salam? Chiar suntem o naţie de mămăligari? Discut cu unii dintre prietenii ce au ales calea străinătăţii şi mă ceartă unii dintre ei că nu am plecat şi am rămas aici să suport mizeria din jur. Ubi bene, ubi patria. O fi adevărat? De ce nu putem să aducem binele aici, în patria noastră? Chiar atât de blestemaţi să fim, încât să nu ne putem face bine aici, la noi? Avem tot ce ne trebuie, mai puţin o monarhie.

Dan Popoviciu