Departe de lumea civilizată

Teoria formelor fără fond ne urmăreşte încă, Maiorescu doarme liniştit, deoarece nimic nu s-a schimbat după atâta amar de vreme. Falsul ataşament pentru instituţiile importate merge în acelaşi sens cu mentalitatea şi nivelul de cultură autohton. Desigur, nuanţele sunt dinamice, dar fondul este mereu acelaşi. De sus în jos şi de jos în sus, oricât de genial ar fi pictorul, tabloul reflectă pestilenţialul. Cum poate evolua o societate fără busolă şi cu scara valorilor răsturnată? Avem toate condiţiile pentru a dobândi „starea de normalitate”! Dar o refuzăm cu obstinaţie. Facem totul pe dos ca să fim „o ţară pe dos”. În mod paradoxal: este infinit mai uşor să fim normali.

În timp ce U.S.L.-ul se pregăteşte de dezintegrare, pe agenda publică sunt aruncate tot felul de fumigene, care de care mai absurdă. Joseph Goebbels pare lipsit de imaginaţie în comparaţie cu politicienii noştri. Au trecut prin Codul Rutier ca pe trecerile de pietoni din Rusia şi au ajuns la insolvenţa de la Realitatea TV. Victor Ponta vrea controlul total, aşa cum şi-l dorea odinioară mentorul său Adrian Năstase. Micul plagiator „este plin de succesuri”. Şi-a propus să ajungă preşedinte. Poate nu atât el cât socru-su, bănăţean de-al nostru de la Cârpa. Popa Sârbu. El vrea, ca un bănăţean ce se respectă pe el însuşi, să-l facă pe ginere-su „câta preşedinte”. Nici nu-i greu, la câte şuturi (autoşuturi) şi-a tras Crin Antonescu până acum. Dacă ăştia doi ajung în finală, mulţi nu vor mai merge la vot pentru a vota unul dintre relele mai mici. Pentru că sunt aşijderea, se aseamănă până la confuzie. Traian Băsescu a început să se veştezească, lupii tineri sunt mai rapace şi mai cruzi. Privind regresul P.S.D-ului putem constata cu uşurinţă că Mircea Geoană a fost cu mult deasupra pompierului Victor Ponta. Avea oarece convingeri şi o bună imagine în Occident. Şi la liberali la fel, Călin Popescu-Tăriceanu avea stofă, şi culmea, a fost şi consecvent. Probabil este şi meritul lui Băsescu, acesta îl talona şi nu-l lăsa să zburde.

Dar să revenim la Codul Rutier. A ajuns prioritate naţională peste noapte, parcă acum descoperim mersul pe jos şi chiar cercul. Brusc şi dintr-o dată amenzile şi pedepsele sunt prea mici, iar pseudo-exemplele din normele ţărilor europene sunt de tot hazul. A ajuns chiar Ponta să recunoască faptul că a fost minţit în legătură cu cuantumul amenzilor. Dar asta nu-l face mai circumspect, mai potolit. Trece toate aberaţiile prin celebrele O.U.G.-urile atât de hulite de el pe când se afla în opoziţie. Dar să nu ne imaginăm că este un caz special, singular. Toţi politicienii români hulesc ordonanţele de urgenţă când sunt în opoziţie, dar când vin la putere, întotdeauna stabilesc un nou record al numărului acestor ordonanţe. Tot mai multe şi mai multe. La noi Guvernul dă legi (prin ordonanţe) care se aplică „de îndată”, fără niciun filtru democratic, iar Parlamentul este un „dormitor naţional”. De ce să fim o naţiune normală care-şi respectă propriile reguli, legea fundamentală, Constituţia?! Nu căutăm soluţii ca să fluidizăm circulaţia, nu ne batem pentru bani europeni ca să construim autostrăzi, să construim o nouă infrastructură care să facă faţă unui număr tot mai mare de autovehicule, să modernizăm infrastructura rutieră care a rămas cu mult în urma ţărilor civilizate şi a nivelului tehnic al autovehiculelor care o străbat. Împânzim ţara de restricţii, care de care mai prost concepute, şi ne vărsăm mânia proletară pe cei care circulă – plătind mult mai mult decât face – pe drumurile patriei. Vorba vine că sunt ale patriei, că ele sunt şi la cheremul unor baroni locali care pun barieră şi-ţi iau vamă ca să treci, ca pe vremea haiducilor. Îi doare-n spate că aceste metehne sunt motive de declanşare a procedurii de „infringement” de către Comisia Europeană pentru nerespectarea legislaţiei comunitare. Şi în legislaţia română sunt sancţiuni pentru cei care încalcă dreptul la libera circulaţie sau dreptul la servitute. Dar corb la corb nu-şi scoate ochii.

Tabloul de mai sus se aseamănă cu un ţarc plin de porci care stau înghesuiţi ca sardelele şi care sunt asaltaţi de porcari cu bice zdravene. Porcii nu înţeleg de ce sunt bătuţi fără milă, sunt în ţarc, nu au unde să fugă. Nu-şi imaginează că porcarii îi bat fără motiv, doar pentru spectacol (iertaţi-mi această comparaţie orwelliană).

Suntem foarte departe de a fi o naţiune civilizată. În principal pentru că nu vrem asta. Poate adevărul va supăra, dar merită riscul. Adevărul trebuie promovat, afirmat, altfel rămânem condamnaţi. Nu există o „a treia cale”. Trebuie doar să alegem normalitatea. O cale simplă şi uşoară. Un set de principii şi valori pe care trebuie să le îmbrăţişăm şi care ne vor duce în lumea civilizată. Să renunţăm la proverbul nostru „milenar”: De ce simplu când se poate complicat!?