La Palatul Cultural tradiţia este manipulată (I)

De ceva vreme a apărut în faţa Palatului Cultural un bust de bronz ridicat pe un soclu. Nimeni nu şi-a asumat public răspunderea pentru ridicarea lui, astfel că nu se ştie la iniţiativa cui a început construcţia acestui monument. Eu cred că era normal ca într-o astfel de situaţie să se anunţe mai întâi intenţia şi scopul acestui demers, pentru ca şi alte persoane să-şi poată exprima opinia. Însă unii mai întâi iau decizia, după bunul lor plac, punându-i pe ceilalţi în faţa faptului împlinit şi după aceea caută o justificare convenabilă, prin care pot manipula, în acest caz, „iubitorii de cultură”, folosind informaţiile în mod tendenţios şi denaturat, evitând astfel fondul problemei.

Exemplificativ în acest sens sunt cele două articole, semnate de M. Mircioane apărute în publicaţia on-line „Argument”, din care aflăm că bustul îl reprezintă pe dirijorul, profesorul şi instrumentistul Ion Românu, despre a cărui activitate autorul articolelor ne transmite mai multe informaţii, unele fiind chiar false, dar nu spune cine îşi asumă „meritul” pentru realizarea şi amplasarea acestui monument pe domeniul public.

Eu am reacţionat şi mi-am exprimat dezacordul, atât faţă amplasarea acestui monument în faţa Palatului Cultural, cât şi faţă de conţinutul tendenţios al celor două articole.

Fără a pune în discuţie personalitatea dirijorului Ion Românu susţin că activitatea lui nu are nimic în comun cu Palatul Cultural şi nici cu Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română. Prin acest act, se confiscă tradiţia culturală a acestui edificiu şi se rupe legătura lui cu trecutul.

În continuare voi încerca să argumentez şi să dovedesc de ce bustul dirijorului Ion Românu, a cărui activitate o respect, trebuia pus, conform tradiţiei şi realităţii istorice, în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor şi nu la Palatul Cultural.

Pentru o mai bună înţelegere, fără a avea pretenţia de fi un specialist, încerc să fac o scurtă prezentare a celor două asociaţii culturale româneşti de referinţă, Reuniunea Română de Cântări şi Muzică din Reşiţa-Montană şi Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română, în cadrul cărora s-au desfăşurat principalele activităţi culturale româneşti din Reşiţa, integrate în mişcarea culturală bănăţeană cu larg caracter de masă, începută la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea.

Factorul principal al reuşitei acţiunilor culturale de masă din Banat a fost nivelul cultural ridicat al ţărănimii; existau, în acea vreme, ţărani-corişti, ţărani-dirijori, ţărani-scriitori şi publicişti, ţărani-actori şi compozitori. În cadrul mişcării corale ţărăneşti a proliferat şi mişcarea teatrală bănăţeană, de o mare amploare şi în ascendent faţă de cea din Ardeal, situaţie recunoscută şi admirată de Iosif Vulcan care aprecia, încă din anul 1889, ca „plugariul nostru din Banat ne-a creat temelia teatrului naţional” iar în anul 1904, în revista „Familia”, dr. Iosif Blaga scria că: „În Banat, unde sunt atâtea reuniuni de cântări şi coruri, acestea înseşi s-au pus în fruntea mişcării teatrale. Dau şi concerte şi teatru .”

Ciprian Porumbescu spunea în scrisoarea trimisă surorii sale, în septembrie 1882: „…În numai câteva zile m-au copleşit atâtea impresii, încât mi-ar trebui coli întregi ca să-ţi scriu despre tot ce am văzut şi auzit în Banatul cela. Corurile premiate sunt atât de minunate, încât societatea noastră de cântare din Braşov îi faţă de ele nimica întreagă. Şi astea-s societăţi curat ţărăneşti şi numai de ţărani instruite şi dirijate”.

În 1812, impresionat de dimensiunile şi perspectivele mişcării culturale bănăţene, Petru Maior făcea următorul „pronostic”: „nu după lungă vreme este a nădăjdui că bănăţenii între românii cei mai procopsiţi se vor număra.” Deceniile care au urmat, până la Unirea din 1918, au confirmat aprecierea învăţatului ardelean, Banatul fiind în fruntea activităţilor culturale de masă.

Reuniunea Română de Cântări şi Muzică din Reşiţa-Montană

Această asociaţie a fost înfiinţată în anul 1872.

De-a lungul anilor asociaţia a avut atât perioade cu activitate susţinută dar şi perioade mai lungi de întrerupere. Trebuie menţionat că la sfârşitul secolului XIX, spectacolele Reuniunii au fost însoţite şi de reprezentaţii teatrale susţinute tot de membrii asociaţiei, „diletanţi”.

În cadrul ei au activat personalităţi marcante ale muzicii corale precum Iosif Velceanu, Ion Românu şi alţii, iar Ciprian Porumbescu a fost numit membru de onoare al acestei asociaţii.

Datorită legăturilor pe care le-a avut asociaţia, prin membrii săi, cu uzinele din Reşiţa, corul a devenit corul sindicatului uzinelor din Reşiţa, care, după venirea comuniştilor la putere, a fost preluat şi considerat ca formaţie artistică muncitorească a uzinelor din Reşiţa, ce şi-a sărbătorit centenarul în anul 1972, printr-un mare festival coral. Acest cor a câştigat mai multe premii la nivel naţional, atât în perioada cât era sub conducerea dirijorului Ion Românu, cât şi în perioada următoare la festivalul naţional „Cântarea României”.

În legătură cu această asociaţie există mai multe documente scrise. Până acum, această asociaţie nu a fost reînfiinţată (revendicată) de nimeni.

Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română

Această asociaţie a fost înfiinţată în anul 1894 de către vechii locuitori din Reşiţa-Română.

Activitatea acestei asociaţii a fost tot mai bogată odată cu trecerea timpului şi a cuprins o formaţie corală, de teatru şi de dansuri populare. Nu a beneficiat de aportul efectiv al unor personalităţi în domeniu, dar activităţile sale s-au desfăşurat cu participarea şi sub conducerea unor persoane ce aparţineau unei comunităţi între ai căror membrii erau stabilite legături strânse şi de durată. Printre cei ce şi-au asumat un rol în coordonarea activităţilor asociaţiei îi amintesc pe Ion Mărilă, Coriolan Cocora şi Ion Iliasă. În perioada anilor 1928-1930, vechii reşiţeni construiesc Palatul Cultural, ca loc de manifestare a Reuniunii de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română. Acest fapt a contribuit la creşterea calităţii activităţilor culturale ale asociaţiei, la diversificarea lor, dar şi la menţinerea lor o perioadă mai îndelungată de ti mp, spre deosebire de celelalte asociaţii culturale române, germane sau maghiare, ale căror activităţi au cunoscut perioade lungi de întrerupere, au încetat sau le-a fost preluată doar „vechimea” după anul 1944. Odată cu venirea comuniştilor la putere, au fost distruse mai multe documente şi unele obiecte ce au aparţinut celor trei asociaţii ale vechilor reşiţeni ce îşi aveau sediul la Palatul Cultural. O parte dintre acestea şi recuzita de la teatru a fost recuperată şi dusă în podul casei lui Ion Iliasă. Şi acestea au fost luate, în anul 1959, când au fost predate cu proces verbal (pe care îl am) şi duse la fostul cinematograf „Arta” (vis-a-vis de „Bastilia”), acţiune la care am participat şi eu chiar dacă aveam atunci doar 5 ani (au fost duse cu o căruţă trasă de cai). Deşi Palatul Cultural a fost confiscat ilegal în anul 1948, activitatea corului asociaţiei, condus de dirijorul Ion Iliasă a continuat tot aici, până în anul 1959 (aproximativ), după care corul a fost scos afară din clădire. Cu toate acestea corul lui Iliasă nu s-a destrămat şi a continuat să facă parte din viaţa vechilor reşiţeni, participând în continuare, până la începutul anilor 80, la evenimentele importante ale comunităţii vechilor reşiţeni, precum: nunţi, botezuri, înmormântări. La nunţi, cu o seară înainte de căsătoria religioasă a tinerilor, băiatul mergea cu corul şi făcea serenadă la geamul fetei (şi eu am fost cu corul şi i-am făcut serenadă soţiei mele; nu se putea altfel).

De asemenea corul a continuat, tot până la începutul anilor 80, să cânte la biserică şi să se integreze în corul mare al oraşului (sindicatelor) care a participat la diferite concursuri şi evenimente culturale.

Stimate Domnule Iliasă,

Pregătindu-ne de Paşti, cu cântări obişnuite acestei perioade, v-aş ruga să binevoiţi să ne sprijiniţi în instruirea corului. Luni la 6 este repetiţie. Vă invităm să ne daţi ajutor. O să vă fim recunoscători.

Cu stimă, Preot V. Petrică.

STIMATE TOVARĂŞE,

După o binemeritată vacanţă acordată corului nostru, din care dumnea-voastră faceţi parte, în ziua de vineri 19 septembrie 1975 ora 18 vor fi reluate repetiţiile, la care sunteţi rugat a participa cu regularitate încă din prima zi.

Vă informăm că este necesară o participare activă deoarece în luna octombrie 1975 va avea un concert televizat iar apoi o înregistrare la Radio Timişoara.

Vă aşteptăm cu plăcere şi încredere pe dumneavoastră, prietenii şi colegii.

Preşedinte, Consiliu de conducere. Dirijor, Prof. Adrian Micşa.

De fiecare dată corul a răspuns cu promptitudine solicitărilor primite.

Despre activitatea acestei asociaţii, ca de altfel şi a celorlalte două asociaţii ale vechilor reşiţeni din Reşiţa-Română, au rămas puţine documente scrise, mai ales din perioada anterioară anului 1948.

În anul 2007 am reînfiinţat Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română, cu scopul de a continua tradiţia corală, teatrală, muzicală şi de dansuri, cu participarea amatorilor.

Dirijorul Ion Românu (1918 Soceni-1980)

Dirijor, profesor, teoretician al muzicii, instrumentist (vioară/violă), organizator de viaţă muzicală.

După absolvirea Conservatorului (Cluj şi Timişoara) în anul 1943, vine la Reşiţa şi dirijează corul Şcolii Tehnice Medii a UDR (Uzinele Domeniilor Reşiţa) şi corul Catedralei ortodoxe. În 1947 Ion Românu repune bazele Corului Sindicatului (Muncitorilor) de la Combinatul Metalurgic Reşiţa (ce se considera continuator al tradiţiei corale a Reuniunii Române de Cântări şi Muzică din Reşiţa Montană). Cu acest cor obţine de câteva ori Premiul I pe ţară la concursurile pentru amatori. Din 1955 se stabileşte la Timişoara.

Dirijorul Ion Iliasă, Reşiţa (1904-1990)

Iliasă Ion, vechi reşiţean, şi-a dedicat peste 55 de ani din viaţă, activităţii culturale, în special ca dirijor de cor, în cadrul Reuniunii de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa Română de la Palatul Cultural.

A avut un rol important în activitatea corală locală atât ca dirijor cât şi ca promotor al înfiinţării şi reînfiinţării mai multor coruri din Reşiţa şi împrejurimi. Împreună cu coriştii pe care i-a condus a constituit o bază importantă a activităţii corale bisericeşti şi sindicale din Reşiţa.

A păstrat şi promovat tradiţiile corale locale şi a fost un reprezentant de cinste al vechilor reşiţeni. Activitatea lui în fruntea corurilor din Reşiţa este recunoscută în orice lucrare de specialitate despre corurile din Banat şi a primit aprecierile cuvenite la vremea respectivă.

Dintr-un articol publicat de învăţătorul Cornel Pancan din Bocşa (el însuşi dirijor priceput şi un animator devotat al mişcării corale bănăţene), în septembrie 1936 în ziarul “Reşiţa” se desprinde succesul pe care l-a obţinut corul plugarilor din Reşiţa la grandioasele serbări ale cântecului românesc organizate la Timişoara de către Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat , unde a câştigat premiul II. Dirijorul Ion Iliasă a fost premiat şi el. În luna decembrie 1936, acelaşi ziar insera o informaţie despre un spectacol muzical-teatral prezentat la Palatul Cultural din Reşiţa Română.

Tot în presa locală din acea perioadă s-a mai scris:

„O activitate deosebit de prestigioasă a înregistrat corul plugarilor din Reşiţa Română sub conducerea dirijorului Ion Iliasă, muncitor în uzină şi care a fost un mare animator al corurilor din Valea Bârzavei, îndeosebi de la Moniom şi Câlnic.”

„Dacă interpreţii Ion Românu şi Miron Soarec au avut un rol hotărâtor în progresul vieţii muzicale din Reşiţa de azi, în trecut meritele dirijorilor Iosif Velceanu şi Ion Iliasă au fost nu mai puţin importante, raportate la acele condiţii istorice.”

1931-1934 corul Reuniunea Română de Cântări şi Muzică din Reşiţa-Montană

1933 corul Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română

1935 corul de femei Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa-Română

În anul 1939 dirijează, pe scena Palatului Cultural, opereta în două acte “Icoane de la ţară” a lui Ion Cucu-Bănăţeanu, care participă la acel spectacol şi îl felicită personal.

A participat cu corul reuniunii la evenimentele importante ce au avut loc în Reşiţa:

Vizita delegaţiei franceze la uzinele din Reşiţa (1938-1939)

Vizita lui Gheorghe Tătărăscu, prim-ministru

În anul 1943, în calitate de profesor, a înfiinţat şi dirijat corul de la şcoala de ucenici.

În anul 1945, fiind statistician la Direcţia Sanitară din Reşiţa, a înfiinţat corul mixt al Sindicatului Sanitar din Reşiţa şi a contribuit la recunoaşterea ca personă juridică a Sindicatului Sanitar din Reşiţa.

A dirijat de-a lungul anilor, cu multă dăruire, în diferite perioade, corurile bisericeşti de la cele trei biserici ortodoxe din Reşiţa (Protopopiat, Catedrală şi centru).

În semn de recunoaştere, numele dirijorului Ion Iliasă a fost înscris în pisania bisericii de lângă Protopopiatul Reşiţei, iar Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu i-a trimis o scrisoare de apreciere şi mulţumiri.

Domniei sale
Domnului IOAN ILIASĂ
REŞIŢA MONTANĂ
1972

Consiliul Arhiepiscopicesc, apreciind strădania ce depuneţi pentru cultivarea cântării noastre bisericeşti care prilejuieş-te credincioşilor, în cadrul serviciilor religioase, momente de înălţare sufletească, vă exprimă alese mulţumiri atât dvs. personal cât şi membrilor corului ce dirijaţi.

Dorindu-vă în continuare activitate tot mai bogată spre mărirea lui Dumnezeu şi bucuria credincioşilor, vă împărtăşim arhiereşti binecuvântări.

ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT	CONSILIER
Nicolae Corneanu	Preot, C. Comşulea

A participat şi la activitatea teatrală de la Palatul Cultural, jucând în mai multe piese de teatru.

Trebuie să reamintesc şi rolul pe care l-a avut Aurora Iliasă, soţia dirijorului, care i-a fost tot timpul alături şi care nu numai că l-a susţinut şi sprijinit dar a şi participat direct la toate manifestările culturale: cor, teatru şi dansuri populare.

Ion Iliasă a fost ultimul director de la Palatul Cultural din partea Asociaţiei Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa-Română, ultimul secretar al Asociaţiei Urbariale a Plugarilor Români din Reşiţa-Română şi, bineînţeles, ultimul dirijor al corului Reuniunii de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa Română de la Palatul Cultural.

La sfârşitul anilor 50 a fost o perioadă grea pentru vechii reşiţeni dar, aşa cum am arătat şi mai sus, Ion Iliasă a continuat să creadă în ceea ce face, asumându-şi responsabilitatea de a continua şi păstra tot ceea ce a însemnat, simbolic, Palatul Cultural.

În urmă cu peste 40 de ani, când ne-am reconstruit casa demolată, bunicul meu, consecvent crezului său, a introdus în arhitectura casei câteva elemente care nu sunt specifice zonei noastre. Când l-am întrebat de ce a făcut acest lucru, mi-a răspuns că aşa este la Palatul Cultural şi să ştie lumea că Palatul Cultural este al vechilor reşiţeni.

Din păcate cei ce au ajuns prin fraudă la conducerea Asociaţiei Culturale Reşiţa Română împreună cu cei ce controlează activităţile de la Palatul Cultural, nu recunosc celelalte două asociaţii şi nu acceptă stabilirea sediului lor de drept în această clădire, deşi clamează pe toate drumurile că sunt păstrătorii tradiţiilor locale. Mai mult, dau cu piciorul la peste o sută de ani de tradiţie şi înfiinţează aşa numitul Centru (Institut) Cultural pentru a-şi putea pune în practică, „planurile măreţe” personale, prin care să câştige bani, imagine, relaţii, influenţă politică ş.a. La inaugurarea Palatului Cultural renovat, mi-am exprimat îngrijorarea ca acesta să nu fie folosit doar pentru bifarea activităţilor, ci potrivit scopului pentru care a fost construit. Am arătat că a existat şi există asociaţia Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică Reşiţa Română, cu o tradiţie îndelungată ce a fost şi este deschisă tuturor celor ce vor să participe la activităţile sale culturale.

Aceştia nu vor să ajungă la Palatul Cultural, oameni cinstiţi, care ştiu, au făcut si vor sa facă cu adevărat ceva pentru Asociaţie.

Ioan Iliasă

(continuarea în numărul următor)

Publicat in: 20/12/2013

1 Comentariu »