Prisma » Social » Testul privind reşedinţa obişnuită

Testul privind reşedinţa obişnuită

Comisia Europeană a publicat un ghid practic referitor la „testul privind reşedinţa obişnuită” prin care să ajute statele membre să aplice normele UE în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială pentru cetăţenii UE care s-au mutat recent în alt stat membru. Noul ghid oferă mai multă claritate în privinţa „testului privind reşedinţa obişnuită” realizat de UE şi va facilita aplicarea acestuia în practică de către autorităţile statelor membre.

Ghidul, elaborat în colaborare cu statele membre, clarifică conceptele separate de „reşedinţă obişnuită” şi „şedere temporară” sau „şedere”. Aceste definiţii, prevăzute în dreptul UE, sunt necesare pentru a stabili care stat membru este responsabil de plata prestaţiilor de asigurări sociale cetăţenilor UE care circulă dintr-un stat membru în altul. În temeiul dreptului UE, poate exista numai un singur loc de reşedinţă obişnuită şi, prin urmare, un singur stat membru responsabil de plata prestaţiilor de asigurări sociale bazate pe locul de reşedinţă.

Angajaţii şi lucrătorii care desfăşoară o activitate independentă au dreptul să beneficieze de sistemul de securitate socială din ţara în care lucrează, iar persoanele inactive (de exemplu, pensionarii, studenţii) au dreptul să beneficieze de acesta în statul membru în care sunt „rezidenţi în mod obişnuit”. Stabilirea statului membru de „reşedinţă obişnuită” al unei persoane este importantă şi pentru lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în mai mult de un stat membru.

Ghidul reaminteşte criteriile specifice de care trebuie să se ţină seama la stabilirea locului de „reşedinţă obişnuită” al unei persoane, precum:

  • situaţia familială şi legăturile de familie
  • durata şi continuitatea prezenţei sale în statul membru în cauză
  • situaţia locului de muncă (în special locul în care se desfăşoară de obicei activitatea respectivă, stabilitatea activităţii şi durata contractului de muncă)
  • exercitarea unei activităţi neremunerate
  • în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora
  • caracterul permanent sau nu al situaţiei locative a unei persoane
  • statul membru în care plăteşte taxe persoana în cauză
  • motivele mutării
  • intenţiile persoanei bazate pe toate circumstanţele şi susţinute de dovezi concrete.

Pot fi luate în considerare şi alte date dacă sunt importante.

Ghidul oferă totodată exemple concrete şi orientări cu privire la cazurile în care poate fi dificil de stabilit locul de reşedinţă, cum ar fi cazul lucrătorilor transfrontalieri, al lucrătorilor sezonieri, al celor detaşaţi, al studenţilor, al pensionarilor şi al persoanelor inactive extrem de mobile.

De exemplu, dacă un cetăţean al Regatului Unit se pensionează şi se mută în Portugalia, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului în această ţară, locul său de „reşedinţă obişnuită” este acum Portugalia, chiar dacă acesta încă deţine o casă în Regatul Unit şi menţine legături culturale şi economice cu acest stat.

Context

Ghidul referitor la „reşedinţa obişnuită” face parte dintr-un manual mai amplu menit să ajute instituţiile, angajatorii şi cetăţenii să stabilească legislaţia cărui stat membru în materie de securitate socială ar trebui să se aplice în anumite situaţii date. Manualul clarifică, de asemenea, normele aplicabile lucrătorilor detaşaţi şi persoanelor care lucrează în două sau mai multe state membre, inclusiv normele aplicabile lucrătorilor din transporturi, în special membrilor echipajului de zbor şi de cabină.

Publicarea ghidului practic pentru testul privind reşedinţa obişnuită constituie una dintre cele cinci acţiuni anunţate în Comunicarea privind „Libera circulaţie a cetăţenilor şi a familiilor lor” din 25 noiembrie. Ghidul este acum disponibil pe site-ul internet al Comisiei Europene în limba engleză şi va fi tradus în toate limbile oficiale ale UE în următoarele săptămâni.

Ghidul modificat a fost aprobat de Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială la 18 decembrie 2013. Acest organism este alcătuit din reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi are competenţa de a interpreta problemele care decurg din aplicarea normelor de securitate socială stabilite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Comisia Europeană – IP/14/13, 13/01/2014

Spread the love


Scrieti un comentariu