Prisma » Mediu » Speologia – oportunitatea de a descoperii frumuseţile naturii şi ale sufletului uman

Speologia – oportunitatea de a descoperii frumuseţile naturii şi ale sufletului uman

Asociatia Speologica Exploratorii

Este prea puţin cunoscut faptul că în Reşiţa există Asociaţia Speologică Exploratorii, o organizaţie neguvernamentală cu sediul central în Reşiţa şi cu membrii în peste 14 ţări, care are ca misiune creşterea gradului de cunoaştere şi protecţie a mediului natural, iar scopul declarat al Asociaţiei îl reprezintă administrarea eficientă a ariilor protejate prin gestionarea informaţiilor despre mediul natural, în special carstic.

Pe înţelesul tuturor speologia este un domeniu în care pasionaţii de natură explorează şi cartografiază peşterile şi frumuseţile nedezvăluite şi protejate ale judeţului Caraş-Severin, atâtea frumuseţi cu care Universul a binecuvântat Reşiţa şi împrejurimile ei.

Scurt istoric al Asociaţiei Speologice Exploratorii (ASE)

În cei 50 de ani (în 2011) de activitate ai ASE s-au format peste 500 de speologi, care au explorat mii de cavităţi, au împărţit împreună succesele şi necazurile şi au închegat prietenii.

A prins viaţă, ca şi grup organizat, în 1961 când din rândul pasionaţilor de orientare turistică s-a constituit un grup de persoane interesate de speologie cu denumirea de Grupul Speo Reşiţa, care mai târziu se transformă în Clubul de Speologie Exploratorii Reşiţa, iar în anul 1991 dobândeşte personalitate juridică şi devine Asociaţia Speologică Exploratorii Reşiţa. În urma modificării legislaţiei şi dezvoltării organizaţiei, în 2005 denumirea devine Asociaţia Speologică Exploratorii, denumire care se păstrează până în prezent.

Din 1994 ASE devine membră a Federaţiei Române de Speologie, iar din 2003 este membră a Coaliţiei Natura 2000, iar în 2005 se înfiinţează birouri ale ASE în Germania şi America. În 2007 devine membră a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, cu statut de organizaţie naţională, iar din 2010 membră a Comitetului de monitorizare a Programului IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia.

Principalele activităţi ale ASE sunt speologia şi protecţia mediului, activităţi care se concretizează prin organizarea de tabere cu caracter speologic sau ecologic, drumeţii, explorare, topografie, canioane, alpinism, biospeologie, carstologie, fotografie şi altele.

În perioada 1961-2011 au fost descoperite şi renovate 1.173 de cavităţi din care 873 de peşteri şi 300 de avene.

Protecţia şi conservarea zonelor carstice a constituit o preocupare, a celor pasionaţi de speologie, încă din anii 70, după descoperirea unor peisaje deosebite din zona peşterilor şi diversitatea formaţiunilor, fapt care i-a determinat pe pasionaţii acestui domeniu complex să protejeze aceste frumuseţi ale naturii, chiar dacă uneori nu au existat resurse financiare pentru astfel de activităţi, mai ales în perioada 1970-1990. După 1990 ASE a reuşit implementarea unor proiecte finanţate prin programele de finanţare oferite de peste 20 de autorităţi de management, reprezentând guverne, ambasade, fundaţii şi societăţi comerciale.

În luna august a acestui an va avea loc un congres internaţonal organizat chiar în judeţ, la Băile Herculane, la care vor participa speologi din întreaga lume.

Speologia trăită din pasiune

În decursul anilor, în Asociaţia Speologică cu centrul în municipiul de pe Bârzava, s-au înscris 544 de membri din 14 ţări ale lumii, dornici să-şi trăiască visul şi să vibreze odată cu natura, să se „îmbogăţească” de darul zămislit de Divinitate, de atâta amar de vreme, aici, pe meleagurile mai puţin umblate ale Reşiţei. În prezent ASE are 80 de membrii, în 6 state, care explorează cu pasiune frumuse-ţile şi bogăţia formaţiunilor carstice din judeţ.

Claudia Dia, unul dintre membrii Asociaţiei Speologice Exploratorii, povesteşte despre cum a ajuns să cunoască şi să se „infecteze de acest microb”, al explorării peşterilor, cum a reuşit să obţină echilibrul propriei existenţe. „Fac parte dintr-o familie de nemţi care a decis să trăiască în România, a simţit româneşte şi m-a crescut cu dragoste de locurile unde am văzut lumina zilei, cu dragoste de natură, cu dragoste de munte.”

Această dragoste n-a lăsat-o să părăsească niciodată ţara şi locurile natale, deşi viaţa i-a oferit multe ocazii să plece pentru o stare materială mai bună. A decis să-şi asculte sufletul şi să-şi urmeze pasiunea pentru speologie, a decis să trăiască româneşte, aici pe plaiurile reşiţene, şi să evolueze prin pasiunea ei pentru natură şi bogăţiile subpământene ale peşterilor.

“În varianta ideală persoana în echilibru reuşeşte să-şi împlinească menirea printr-o profesie care se identifică cu pasiunea”, subliniază Claudia Dia, „iar în momentul în care încă tinzi spre acel echilibru, lucrurile pot să fie împletite foarte bine şi în momentul în care creşti în pasiunea ta, o exerciţi cât de mult există posibilitate, în timpul liber, sfârşitul de săptămână, concedii, vacanţe sau pur şi simplu când simţi că nu mai lucrezi la parametri maximi, poţi să iei o pauză, să te energizezi şi cum altfel poţi decât făcându-ţi pasiunea şi întorcându-te în natură”.

Iosif Morac, un alt membru al ASE şi membru în Comitetul Asociaţiei, dezvăluie de unde a pornit pasiunea pentru speologie: “Totul a plecat de la o joacă, copil fiind am hoinărit foarte mult prin împrejurimile Reşiţei”, născut în Timişoara dintr-o familie germană destul de greu încercată, din `57 am fost nevoiţi să ajungem aici la Reşiţa, fiind un alt peisaj, m-a atras şi am început prin simple hoinăreli, joacă, până când am ajuns în clasa a VI-a să merg la Centrul de turism al Casei Pionierului, pe atunci, pe vremuri, şi în `59 am văzut pentru prima dată peştera Comarnic, deci a fost primul contact cu o peşteră”. Şi povestea nu se opreşte aici pentru că pasiunea lui Iosif Morac de abia acum prinde, cu adevărat, aripi. Au urmat peştera Gaura Turcului, peştera Sodor, peşterile din Cheile Caraşului. La un moment dat a fost nevoit să se întoarcă în Timişoara dar nu şi-a uitat pasiunea şi a contribuit la crearea unui alt grup de speologie din Timişoara, la care a activat şi asta la ajutat să cunoască mai multe zone din ţară, peşteri variate. După câţiva ani trăiţi în Germania, a revenit în Reşiţa şi a continuat speologia alături de Exploratorii, de unde a plecat, de fapt, în tinereţe. Plecarea în Germania i-a conferit o anumită experienţă legată de contactul omului cu natura, de modul în care trebuie protejată natura de intervenţia umană, fapte greu de implementat în ţară, deoarece aici nu e bine dezvoltat simţul esteticului, al grijii faţă de aproape şi implicit faţă de natură. „Natura este dată de Dumnezeu ca să trăim în ea şi să o păstrăm, pe când noi, în mare parte o distrugem”, afirmă Iosif Morac.

S-a încercat astfel, în cadrul asociaţiei, prin diverse proiecte, să intervină în natură, prin acţiuni de voluntariat, prin acţiuni de curăţare şi închidere a unor cavităţi pentru protejarea acestora de cei care încercă să le distrugă.

Dorinţa de libertate şi de a-şi depăşi limitele umane, devenea tot mai profundă în sufletul ei, şi chiar dacă a încercat să depăşească limitele făcând paraşutism, salturi din avion, adolescentă fiind, adevărata libertate interioară după care sufletul ei tânjea, s-a dovedit a fi speologia. „Minunile subpământene, formaţiunile clădite de apă de a lungul a miliarde de ani îţi dau o senzaţie excepţională. Atât de frumoşi suntem şi noi, ca şi cavităţile pe care le descoperim, mai ales când avem fericirea să călcăm într-o galerie de peşteră unde n-a mai pus piciorul nici un alt om înaintea noastră”. Minunăţiile pe care le descoperă acolo, pe tărâmuri neumblate până atunci, naşte în sufletul acestor speologi sentimentul că frumuseţile acelea descoperite ne oglindesc pe noi. Dorinţa de explorare a Claudiei Dia şi a celor cu sufletul legat de natură, va rămâne pentru tot restul vieţii implementat, la fel de pronunţat ca şi dorinţa de introspecţie şi de evoluţie, dorinţă ce prinde contur în momentul în care se pune piciorul într-o peşteră.

Speologia, în viziunea Claudiei, oferă posibilitatea de a creşte, măcar cu o treaptă, şi ne ajută să vedem fiecare problemă ca şi pe o provocare şi astfel, fiecare problemă să fie conştientizată ca pe o cale de a ajunge la un alt nivel pe scara propriei evoluţii. Lecţiile învăţate în speologie pot să fie aplicate şi în viaţă, pentru că, în momentul în care se împing la extremă limitele umane, fizice şi psihologice, atunci omul reuşeşte să evolueze în fiecare zi cu o treaptă mai sus.

Elena Franţ



Scrieti un comentariu