Arctic Harvester

Pe măsură ce gheţarii se topesc cu viteze record ca urmare a schimbărilor climatice, unele firme au început să adune apa dulce rezultată în urma topirii, o îmbuteliază în sticle şi o expediază la mari distanţe pentru consum.

Pornind de la o întrebare simplă – De ce nu este folosită apa gheţarilor, bogată în nutrienţi, pentru a ajuta la dezvoltarea locală a industriei alimentare în Groenlanda? – un grup de studenţii francezi la arhitectură au venit cu ideea Arctic Harvester, o fermă hidroponică şi o mică localitate plutitoare.

În timpul studiilor pentru alt proiect “am realizat că aisbergurile conţin un ecosistem extrem de bogat, reprezentând un fel de oază”, spune Meriem Chabani, care a lucrat la concept. “Am realizat că avem o resursă masivă pe de o parte şi o lipsă masivă de produse locale pe de altă parte”.

Arctic Harvester, are forma circulară a unui sat tradiţional local, pluteşte pe apă şi adună apa rezultată în urma topirii aisbergurilor într-un golf central. Apa dulce captată, bogată în nutrienţi, este trimisă către serele hidroponice de la bord, unde sunt cultivate fructe şi legume, pe care ferma mobilă le poate livra în oraşe de-a lungul coastei.

Structura are un spaţiu unde 800 de oameni pot să trăiască. “Ne-am dorit să explorăm limitele potenţialului pe care o astfel de structură plutitoare le poate oferi, nu doar pentru agricultură, dar şi pentru cercetare, producerea de energie curată, găzduirea unei comunităţi cu toate nevoile care le implică”, spune Chabani, studentă la École Nationale Supérieure d’Architecture Paris Malaquais. “O fermă, chiar şi o fermă hidroponică, are nevoie de fermieri”, explică Chabani.

Spre deosebire de o platformă petrolieră, care găzduieşte muncitorii în condiţii mai puţin plăcute, multe luni departe de familiile lor, ferma plutitoare este destinată pentru o întreagă comunitate. Panourile solare vor profita de zilele lungi de vară pentru a oferi energie atât pentru plante cât şi pentru oameni. Un sistem osmotic, care generează putere dintr-un amestec de apă sărată şi apă dulce, poate furniza restul energiei necesare.

Pe măsură ce aisbergurile se deplasează, structura flotantă îi urmează. “Nava, ca un întreg, este proiectată să se deplaseze purtată de curenţii oceanici care transportă bucăţile de gheaţă, între Groenlanda şi coasta Labrador”, spune Chabani.

Deşi ideea a fost iniţial doar un exerciţiu, echipa a început să lucreze cu Polarisk Analytics, o firmă de consultanţă care lucrează în regiunile polare, pentru a-şi dezvolta ideea, primul pas fiind construirea unui model la scară mică.

În timp ce dispariţia gheţarilor poate provoca probleme majore evidente pentru planetă, de la creşterea nivelului mării la accelerarea schimbărilor climatice, poate că acest design oferă o mică modalitate pentru a capta o valoare care altfel ar fi pierdută. “În faţa problemei încălzirii globale, ne-am decis să avem o abordare pragmatică”, spune Chabani. “Noi transformăm o mică parte a efectelor negative într-o singură propunere pozitivă”.

Anul trecut, conceptul a câştigat premiul întâi la categoria “Inovare şi arhitectură pentru Mare” al Concursului Internaţional de Arhitectură patronat de Fundaţia Jacques Rougerie.