Melancolie şi istorie. O farmacie cu iz de secol XIX dăinuie la Oraviţa

Un oraş ca o carte de istorie, aşa ar trebui descris oraşul Oraviţa, o mică urbe despre care în prezent nu se mai spune nimic şi în care neajunsurile au luat pulsul de odinioară al oraşului. Cu toate acestea cine are prilejul să cunoască acele locuri şi edificii umbrite de istorie va înţelege cu adevărat că aici cândva viaţa economică, socială, culturală avea se desfăşura după reguli bine stabilite.

Un astfel de loc ce stă mărturie vieţii şi activităţii de acum două veacuri este prima farmacie montanistică din ţară, documentată ca fiind activă din 1763. Pe atunci Oraviţa era centru administrativ-economic al Banatului Montanistic. Era o farmacie destinată muncitorilor din zonă. Într-o clădire veche, la nr. 337, pe o stradă ce astăzi poartă numele poetului Mihai Eminescu, azi monument istoric, funcţiona „farmacia de mână” a şpiţerului Winter. Vechimea din 1763 a clădirii farmaciei e menţionată într-un act de plăţi la o bancă locală, datând de la finele veacului al XIX-lea, după cum precizează Ionel Bota, directorul Centrului Cultural Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oraviţa.

În 1796 un act fundaţional atestă intrarea în activitate a farmaciei de la Oraviţa, prima farmacie montanistică din Banat şi din spaţiul românesc. Clădirea are cea mai veche reprezentare într-o gravură din 1838 realizată de pictorul Richard Peuchta, iar istoria şi evoluţiile activităţilor farmaciei poate fi cunoscută prin chiar biografia profesională a reprezentanţilor familiei Knoblauch, Karl Knoblauch fiind primul farmacist al celebrei „dinastii” de farmacişti orăviţeni.

Pe atunci farmacia nu avea doar rolul de a comercializa medicamente, farmacistul oferind şi servicii medicale echivalente unui medic generalist al zilelor noastre. Activitate era atât de intensă încât Serviciul Sanitar Montanistic este mutat de la Timişoara la Oraviţa. De remarcat este şi faptul că în anul 1838, în laboratorul farmaciei, Karl Knoblauch şi prietenul său, medicul Gheorghe Roja, prepară vaccinul antivariolic.

Un alt fapt care întăreşte importanţa activităţii farmaceutice orăviţene din acele vremuri este şi acela că farmacistul colaborează cu un anume Pavel Vasici şi analizează apele termominerale de la Ciclova Montană şi sprijină astfel relansarea producţiei Fabricii de Bere.

Farmacia a activat până în 15 aprilie 1949, ultimul farmacist având tot prenumele Augustin.

“Respectul localnicilor pentru tradiţiile acestei mari familii bănăţene au făcut ca nimeni să nu se atingă de diversele reprezentări ale blazonului, expuse în incinta farmaciei, ca şi de sigla oficială a farmaciei, care datează din 16 februarie 1855 cu denominarea „La Vulturul Negru” („Zum Schwarzen Adler/Fekete Sas”)“, a precizat istoricul Ionel Bota.

Astăzi, Farmacia Knoblauch e secţie a Muzeului de Istorie a Culturii Oraviţa – Valea Caraşului, păstrând denumirea independentă de Muzeul de Istorie a Farmaciei Montanistice Bănăţene.

Exponatele aflate în farmacie şi care determină orice vizitator ce-i trece pragul să simtă izul unei epoci fermecatoare, sunt culese de la colecţionarii din zonă şi au o însemnătate istorică incontestabilă. Piesele rare sunt expuse la loc de cinste pe rafturile mobilierului original, deasupra tronând ceasul care are aceeaşi vechime ca şi farmacia. Farmacia orăviţeană a avut statutul unei instituţii utile pentru tot ţinutul iar membrii familiei sunt foarte cunoscuţi, apreciaţi şi solicitaţi. Nu ezitaţi să retrăiţi două secole de activitate farmaceutică la Oraviţa vizitând expoziţia de istorie a farmaciei bănăţene. Dureros este faptul că dacă nu se găseşte un pasionat de istorie care să preia toate aceste valori şi să investească în acest Muzeu, aceste “comori” ale trecutului vor dispărea fără urmă şi va fi ştersă şi ultima filă de istorie farmaceutică din Banat şi din ţară.

Elena Franţ