Locaţiile unde a fost deplasată aparatura mobilă pentru determinarea calităţii aerului în primul semestru al anului 2015, precum şi concluziile rezultate

Determinarea calităţii aerului presupune cel puţin măsurarea concentraţiilor unor poluanţi de bază ai aerului: pulberi în suspensie, dioxid de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon, ozon, plumb. Există câteva aspecte privind măsurarea concentraţiilor poluanţilor atmosferici: sensibilitatea metodelor analitice, rezoluţia spaţială, rezoluţia temporală. Modalitatea cea mai uzitată pe plan mondial pentru a face acest lucru este implementarea unei reţele de puncte fixe de măsurare care să asigure o rezoluţie spaţio-temporală corespunzătoare. De exemplu, Japonia are circa 2000 de staţii automate fixe de monitorizare a calităţii aerului, în timp ce Germania şi SUA deţin fiecare câte 600 de asemenea staţii.

Din raţiuni de costuri, trebuie realizat un compromis între numărul de puncte de măsurare (respectiv densitatea geografică a acestora) şi numărul de probe prelevate în unitatea de timp (cea mai dezirabilă fiind măsurarea continuă). Se practică şi monitorizarea cu ajutorul staţiilor mobile, dar în măsură mult mai redusă. Această metodă era folosită mai cu seamă în trecut, în lipsa unei reţele de staţii automate fixe, pentru realizarea de studii de poluare, de regulă în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.

Programele de monitorizare se întind pe perioade foarte lungi (chiar zeci de ani). Cu alte cuvinte, fundamentul activităţii de monitorizare a calităţii aerului este reprezentat de staţiile fixe, iar o staţie mobilă este un lucru de bun augur, mai ales în situaţii care cer un răspuns rapid, care pot apărea, evident, în zonele neacoperite de staţiile fixe – cum ar fi episoadele de poluare accidentală – sau sunt atipice pentru o anumită locaţie.

Înfiinţarea reţelei de staţii automate fixe este în sprijinul cetăţeanului. Aşa ceva nu a existat înainte de 2007. Dacă ar fi existat, de exemplu în anii 90, ar fi stat mărturie unei situaţii în care exista într-adevăr o activitate industrială notabilă care genera cantităţi semnificative de poluanţi. În prezent cazurile de poluare atmosferică din surse staţionare sunt bine cunoscute: iazurile de decantare a sterilului miner al SC MOLDOMIN SA Moldova Nouă de pe care sunt antrenate şi transportate particule de către vânt, haldinele de gunoi menajer care se autoaprind, staţiile de elaborare a materialului asfaltic pentru acoperirea carosabilului, sistemele de încălzire rezidenţială cu combustibili solizi, exploatarea haldelor de zgură metalurgică, staţiile de betoane care nu sunt modernizate. Din punct de vedere al contribuţiei la calitatea aerului reşitean, influenţa combinatului siderurgic TMK Reşiţa este incomparabil mai mică decât acum 10 ani. La fel ca în alte puncte de pe glob din zonele tropicale şi temperate, se observă concentraţii de ozon ridicate în perioadele caniculare. În fiecare zi, staţia CS-1 Reşiţa sesizează un tipar (pentru poluanţii CO, NO₂, PM₁₀) care prezintă un maxim ce se întinde între orele 9 – 14. Suntem încredinţaţi să facem precizarea că acest lucru se datorează cu certitudine volumului proporţional de trafic, mai cu seamă de pe arterele de circulaţie Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, Strada Sportului şi Strada Petru Maior. Deocamdată nu au fost situaţii de depăşire a concentraţiilor limită din legislaţie care ar putea afecta sănătatea umană (50 µg/m³ pentru PM₁₀, 125 µg/m³ pentru SO₂, 40 µg/m³ pentru NO₂, 10 mg/m³ pentru CO), şi prin urmare nu putem vorbi de poluare. Având în vedere cele de mai sus, vorbim de acord fin în domeniul reglementării calităţii aerului. Când se vor rezolva toate situaţiile legate de sursele staţionare, vom avea de furcă mai mult cu autovehiculele.

Ţinem să subliniem că programul de monitorizare trebuie să continue ani îndelungaţi pentru a documenta şi variaţiile survenite în fondul natural. Există totdeauna şi latura ştiinţifică a activităţii, fructul urmărit fiind predicţia. Circulaţia poluanţilor nu este complet înţeleasă. Nici efectul acestora. Nici proporţia natural/antropic.

În prezent reţeaua judeţeană cuprinde 5 puncte fixe terestre de măsurare a poluanţilor atmosferici, organizate ca staţii automate, care necesită un minim de intervenţie umană:

• Reşiţa, lângă sediul agenţiei judeţene de mediu (Staţia CS-1). Măsoară PM₁₀, CO, SO₂, NO_x, O_3.
• Oţelu Roşu, pe malul râului Bistra, în spatele magazinului Lidl, la 100 m de fostul combinat siderurgic (Staţia CS-2). Măsoară PM10, CO, SO₂, NOx, O₃.
• Semenic, lângă staţia metereologică montană (Staţia EM-2). Măsoară PM₁₀, CO, SO₂, NO_x, O₃, hidrocarburi aromatice uşoare inclusiv benzen.
• Moldova Veche, lângă drumul dintre Moldova Veche şi Moldova Nouă (Staţia CS-3), în curtea staţiei meteorologice. Măsoară PM₁₀, SO₂, hidrocarburi aromatice uşoare inclusiv benzen.
• Buchin, lânga artera de circulaţie E70, în curtea şcolii (Staţia CS-4). Măsoară PM₁₀, CO, SO₂, NO_x, hidrocarburi aromatice uşoare inclusiv benzen.

Metode analitice aplicate în staţiile fixe sunt toate avizate şi aprobate de agenţia federală de mediu a Statelor Unite ale Americii (EPA), precum şi de organismele europene:

• Pulberi în suspensie mai mici de 10 microni (PM₁₀): gravimetrie, conform SR EN 12341, nefelometrie în vizibil cu parcurs scurt
• Monoxid de carbon (CO): spectrofotometrie de absorbţie în infraroşu, conform SR EN 14626
• Dioxid de sulf (SO₂):       spectrofotometrie de fluorescenţă în ultraviolet, conform SR EN 14212
• Oxizi de azot (NO_x):       chemiluminescenţă, conform SR EN 14211
• Ozon de joasă altitudine (O3):       fotometrie în ultraviolet, conform SR EN 14625
• Hidrocarburi aromatice uşoare: cromatografie de gaze cu trapă de preconcentrare, sistem de termodesorbţie şi detector PID.

Aparatura folosită de APM Caraş-Severin pentru monitorizarea calităţii aerului este produsă în Italia, SUA şi Japonia.

Datele generate de staţiile automate ajung din oră în oră la un server aflat la sediul APM Caraş-Severin. Publicul se poate ţine la curent vizitând site-ul www.calitateaer.ro şi cu ajutorul panoului de informare (momentan nefuncţional) din centrul municipiului Reşiţa, aflat lângă sala polivalentă. De asemenea pe site-ul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin www.apmcs.anpm.ro este publicat un buletin de stare a calităţii aerului pentru ziua precedentă.

Reţeaua judeţeană este componentă a reţelei naţionale care cuprinde 142 de staţii distribuite în toate judeţele ţării. Oraşele cu peste 100000 locuitori au mai mult de o staţie, conform legislaţiei în vigoare. De exemplu: Bucureşti are 7 staţii, Timişoara 5 staţii, Cluj-Napoca 4 staţii, Braşov 4 staţii, Constanţa 3 staţii.

Toate metodele curent agreate pentru măsurarea poluanţilor atmosferici implică utilizarea de aparate (analizoare) performante, care îndeplinesc standarde de calitate stricte. De exemplu sunt capabile să „simtă” concentraţii de dioxid de sulf şi oxizi de azot de până la 1 ppb (o parte pe miliard). Legislaţia europeană prevede măsurători continue (în timp real) şi cvasicontinue. Poluanţii gazoşi (dioxidul de sulf, oxizii de azot, ozon, monoxid de carbon) sunt evaluaţi în timp real. La determinarea pulberilor în suspensie se iau în considerare anumite fracţii care au efect nociv asupra sănătăţii, ca de exemplu PM₁₀ (pulberi în suspensie cu diametrul aerodinamic egal sau mai mic de 10 microni), sau PM_2,5 ( pulberi în suspensie cu diametrul aerodinamic egal sau mai mic de 2,5 microni).

Pentru indicatorul PM₁₀, valoarea-limită zilnică (medie pe 24 ore) pentru protecţia sănătăţii umane, de 50 µg/m³, a fost stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi preluată în legislaţia europeană. Dacă într-o anumită zonă se ajunge la peste 35 de episoade de depăşire a acestei concentraţii, atunci se impune elaborarea şi aplicarea unui plan de calitate a aerului. În acest sens demersurile sunt mai complicate, calendarul acţiunilor desfăşurându-se pe o perioadă de maximum 5 ani. Aici poate fi vorba de exemplu de o ajustare mai fină a activităţilor economice desfăşurate într-o comunitate, care de cele mai multe ori necesită investiţii substanţiale, sau se impune o revizuire a strategiei naţionale într-un anumit sector (de ex. cel al transporturilor).

În ţara noastră piesa principală de legislaţie în materie este Legea nr.104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Cu toate că staţiile funcţionează fără asistenţă umană, datorită complexităţii şi funcţionării continue „24/7”, este absolut necesară o activitate programată de întreţinere şi reglaj. În acest sens, fiecare staţie este vizitată cel puţin o dată la două săptămâni de către tehnicienii de staţii pentru: înlocuire consumabile, recoltare şi înlocuire set filtre pentru prelevarea PM₁₀, verificări ale funcţionalităţii sistemelor susmenţionate, recalibrări ale analizoarelor cu gaze etalon. Frecvent apar situaţii neprevăzute de disfuncţionalitate, până la defectare totală, care cer intervenţii la faţa locului. În acest fel se asigură corectitudinea intrinsecă a datelor generate, ca parte a procesului de asigurare a calităţii măsurărilor.

Standardul STAS 12574-87 este încă în vigoare şi prevede măsurători de scurtă durată (jumătate de oră) pentru aşa-numitele imisii. Acest document, deşi stabileşte zone de protecţie în jurul surselor staţionare de poluare atmosferică, nu este armonizat cu nicio piesă de legislaţie europeană. Legislaţia europeană privind calitatea aerului prevede două aspecte: emisiile de poluanţi şi calitatea aerului. Emisiile de poluanţi atmosferici se măsoară direct la sursă, de exemplu folosind sonde introduse în fluxul de gaze arse. Calitatea aerului se evaluează în primul rând din măsurători efectuate în zona de impact (zone rezidenţiale). Pentru finisarea tabloului poluării se poate apela la modelarea matematică, în cazul în care sunt disponibile foarte multe date istorice privind concentraţiile de poluanţi din zona de interes, emisiile de poluanţi relevanţi, precum şi date meteorologice şi geografice detaliate. Prin evaluarea calităţii aerului se stabilesc tendinţe pe termen lung şi conexiuni cu activităţile antropice locale. În cazul unor concluzii clare se întreprind demersuri de ajustare mergând până la ameliorarea completă a situaţiei. Diferenţa dintre măsurările de scurtă durată (jumătate de oră) şi cele cvasicontinue (24 ore cumulat) este ca cea dintre fotografiere şi filmare.

APMCS nu deţine în prezent o staţie mobilă în adevăratul sens al cuvântului. O staţie mobilă sau autolaborator este în esenţă un furgon special construit şi echipat, pentru a găzdui un volum semnificativ de aparatură ştiinţifică şi echipamente auxiliare într-o incintă climatizată şi suficient de spaţioasă pentru a desfăşura activităţi de laborator. Un asemenea vehicul poate staţiona perioade îndelungate şi poate asigura monitorizarea poluanţilor atmosferici indiferent de condiţiile meteorologice. În momentul de faţă, în situaţii de reclamaţii şi poluări accidentale, tehnicienii încarcă într-un autoturism ordinar un prelevator de pulberi TCR Tecora, un analizor de NO_X APNA-370 Horiba şi un analizor de SO₂ APSA-360A Horiba şi se deplasează la faţa locului pentru a efectua măsurări de scurtă durată (30 minute), în diferite puncte din locaţia afectată.

În judeţul nostru au fost unele probleme exclusiv legate de TSP şi PM₁₀. Când este vorba de pulberi atmosferice, APM Caraş-Severin măsoară trei categorii: pulberi sedimentabile, TSP (total pulberi în suspensie) şi PM₁₀. APM Caraş-Severin nu are posibilităţi tehnice să măsoare indicatorul PM_2,5. Ceilalţi indicatori nu merită o discuţie detaliată, deoarece nu au fost situaţii de depăşire sistematică a limitelor (125 µg/m³ pentru SO₂, 40 µg/m³ pentru NO₂, 10 mg/m³ pentru CO). Pentru PM₁₀ foloseşte cu precădere metoda gravimetrică, bazată pe standardul SR EN 12341. Prelevatorul Tecora, de fabricaţie italiană, poate recolta şi probe de TSP. Din punct de vedere al sănătăţii, TSP (particule totale in suspensie) are relevanţă foarte redusă, nefiind practic reglementat sub acest aspect pe plan european. De armonizare cu legislaţia europeană nici nu poate fi vorba. Ca o paranteză, standardul STAS 12574-87 nu se referă la PM₁₀, ci la TSP (Total Suspended Particles), indicator măsurat la limita incintei poluatorului. Acest standard se aplică pentru că este în vigoare şi poluatorul este nevoit să monitorizeze periodic indicatorul pulberi în suspensie (TSP) pentru verificarea conformării cu condiţiile de reglementare din autorizaţia de funcţionare. De multe ori, nu sunt probleme vis-a-vis de depăşirea valorii prevăzute de STAS 12574-87 cu toate că reclamantul acuză disconfort. Nu se poate face o corelaţie între TSP şi PM₁₀, deşi unii autori au dat relaţii empirice. Considerăm că în cazul unei reclamaţii ar trebui efectuate măsurări pe o perioadă de cel puţin 24 de ore, (sau mai bine câteva zile) ale indicatorului PM₁₀ în interiorul incintei reclamantului. Acest lucru implică ca acesta să asigure furnizarea energiei electrice pentru aparatură. Cazul ideal (extrem) este cel al unui an întreg de măsurători în zona de impact. Orice instanţă ar da câştig de cauză reclamantului în cazul în care au existat peste 35 de episoade de depăşire ale valorii de 50 µg/m³ pentru media zilnică la indicatorul PM₁₀. Cum ar putea fi pus în practică un asemenea program de monitorizare? Nu se poate amplasa o staţie fixă doar pentru a satisface reclamantul. În orice stat civilizat soluţia ar fi staţionarea unei staţii mobile în acest loc, dar în niciun caz, nicio autoritate nu poate asigura funcţionarea timp de un an întreg doar pentru acest scop. Cheltuielile ar fi exorbitante. Cine plăteşte? Legislaţia spune că poluatorul. Dar cum poate fi realizată finanţarea din punct de vedere practic? Pentru că este nevoie de bani apriori, pentru energia electrică, consumabile, materialele auxiliare şi eventuale piese de schimb (În decursul unui an se pot întâmpla multe). În cazul în care concentraţiile măsurate ating valori foarte mari (de ex. peste 100 µg/m³) un program scurt de monitorizare este suficient, şi reclamantul poate căpăta câştig de cauză prin implicarea unei autorităţi medicale în proces, cel mai bine epidemiologice. Se cunosc cazuri în lume (de ex. SUA – perioada de 10 ani) când s-au câştigat procese demonstrând în faţa instanţei evidenţa relaţiei cauză-efect în situaţia poluării cu pulberi din industria siderurgică.

Măsurările de lungă durată cu aparatură presupun îndeplinirea unor condiţii:

• Securitate. Aparatele sunt foarte scumpe. Doar un analizor costă între 10000 şi 30000 Euro. În niciun caz nu poate fi lăsat nesupravegheat.
• Climatizare. Aparatele sunt foarte sensibile la condiţiile de mediu. Temperatura şi umiditatea atmosferică afectează doar parametri electrici, în timp ce expunerea la radiaţii solare, apă pluvială şi temperaturi extreme pot produce deteriorări ireversibile.
• Alimentare cu energie electrică de calitate. Aparatura ştiinţifică este foarte pretenţioasă.

Pentru primul semestru al anului 2015 aparatura mobilă a monitorizat cele 2 episoade de poluări accidentale de la iazurile de decantare Moldova Nouă, luna februarie (17-18) şi luna mai (20-21), monitorizare ce a avut ca rezultate determinări de 30 de minute. Rezultatele măsurătorilor s-au aflat sub limita admisă de STAS 12574-87. Menţionăm că deplasarea la faţa locului a fost realizată în timp cât mai scurt de la sesizarea unei eventuale poluări cu particule în suspensie. Pentru situaţia de la Moldova Nouă, şi faptul că ne aflăm în procedură de infringement pe calitatea aerului pentru nerespectarea legislaţiei în vigoare, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a mai aprobat montarea unei linii fixe de monitorizare a calităţii aerului/staţie meteo şi prelevator numai pentru indicatorul PM₁₀, ce se va amplasa pe malul Dunării, pentru monitorizarea calităţii aerului din zona iazurilor de decantare, pe frontiera cu Serbia.

Pentru primul semestru 2015 în regim de tarifare s-au efectuat determinări de pulberi sedimentabile pentru SC MobilCom Industria Mobilei Bocşa (1 determinare), iar pentru AF Galescu Mitra Mirela – Rusca Teregova (4 determinări pulberi în suspensie/la 30 de minute, în incintă) şi la SC TransMan Bocşa s-au efectuat 4 determinări de pulberi în suspensie la 30 de minute şi 4 determinări de SO₂. Măsurătorile s-au aflat sub limitele admise de legislaţia în vigoare.

Menţionăm că activitatea în cadrul Serviciului Monitorizare şi Laboratoare al APM CS este acoperită de personalul specializat (4 persoane), care efectuează pe lângă monitorizarea calităţii aerului atât probe de precipitaţii, ape uzate, ape de foraj şi determinări de zgomot, conform programului anual de monitorizare a factorilor de mediu.

Din partea Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariat Judeţean Caraş-Severin, în primul semestru al anului 2015 nu am avut solicitări de efectuare de determinări a calităţii factorilor de mediu. Reclamaţii şi sesizări nu au fost primite în perioada analizată.

Director Executiv, Marius Vodiţă
Şef Serviciu Monitorizare şi Laboratoare, Olga-Viorica Ghibuş