Anunţ intenţia de a candida ca independent pentru funcţia de primar al municipiului Reşiţa

Această intenţie se înscrie în atitudinea pe care am avut-o de-a lungul timpului, faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în preajma mea, începând de la nivelul străzii, până la nivelul instituţiilor statului.

Sunt un vechi reşiţean şi intenţionez să candidez, deoarece consider că, eu:

Cunosc trecutul acestui oraş, înţeleg prezentul în care ne aflăm iar pe baza cunoştinţelor generale pe care le am şi înţelegerea în ansamblu a desfăşurărilor evenimentelor, pot pune în practică realizarea unui viitor realist, care să ducă spre o viaţă mai fericită şi prosperă a cetăţenilor acestui oraş.

Sunt un om cu o personalitate puternică, cu atitudine civică angajantă şi un luptător pentru apărarea valorilor creştine, democratice şi morale, valori în care cred.

În continuare voi încerca să punctez ideile mai sus menţionate, pe baza cărora intenţionez să candidez, iar, dacă voi reuşi să îndeplinesc condiţia de a aduna cele 1.000 de semnături necesare unui candidat independent, atunci, voi dezvolta aceste teme şi, bineînţeles, altele noi ce vor apare pe parcurs, atât de la cetăţeni, cât şi de la ceilalţi candidaţi la funcţia de primar al Reşiţei.

Reşiţa a fost şi este un oraş multicultural, cu un anumit grad de civilizaţie ce s-a dezvoltat în timp, asemenea celor din Banat dar, cu o anumită particularitate, ce a influenţat puternic destinul lui. Dacă celelalte oraşe din regiune au avut parte de o evoluţie (schimbări) întinsă pe o perioadă mai lungă de timp atunci, la Reşiţa, totul s-a petrecut într-o perioadă mult mai scurtă. Schimbarea rapidă în diferite etape ale oraşului Reşiţa, a factorilor demografici şi economici, a făcut aproape imposibilă coagularea societăţii civile, economice, sociale şi chiar politice şi realizarea unor proiecte urbane mari (în afara uzinelor). În sprijinul celor afirmate de mine se poate observa că Reşiţa a cunoscut cea mai mare dezvoltare economică în perioada anilor ’20 ’30 a secolului trecut, perioadă în care a existat şi o mare stabilitate demografică. De fapt, eu vreau să arăt cât de importantă este existenta unor proiecte comune ale membrilor unei societăţii civile puternice, care poate să susţină sau să tempereze unele interese de grup.

În prezent trăim o perioadă de instabilitate datorită evenimentelor care au loc atât în ţară cât şi pe plan local. Cu putină încredere în forţele noastre putem trece peste aceste momente, iar aceste alegeri locale pot să constituie un punct de plecare pentru viitorul oraşului.

Pentru început consider că este necesară o reconsiderare şi o reevaluare a situaţiei actuale, în care se află oraşul, a potenţialului pe care îl are acesta şi apoi elaborarea unui plan general ce va trebui respectat iar viitoarele investiţii să se încadreze în acest plan. Nu trebuie, în nici un caz, să se accepte orice investiţii, care nu-şi au loc în planul general, doar în ideea că sunt bune şi acestea pentru că aduc nişte bani pe plan local. Aceste investiţii pot fi chiar dăunătoare pentru oraş şi nu au alt rol decât satisfacerea unei anumite clientele, aşa cum s-a făcut până acum. Totodată, administraţia locală trebuie să dea dovadă că se respectă prin exigentă la calitate, în efectuarea şi recepţia lucrărilor ce se fac şi, prin menţinerea curăţeniei în oraş. De asemenea, foarte importantă este repararea stricăciunilor făcute de-a lungul timpului, stoparea pierderilor ce vin din trecut şi, bineînţeles, evitarea producerii altora. Trebuie acordată o mare atenţie, finanţărilor şi investiţiilor ce trebuie făcute în sănătate şi învăţământ, iar cultura şi tradiţiile locale să nu fie folosite doar în folosul unor grupuri de interese.

Tot ceea ce am arătat mai sus se poate realiza cu cheltuieli nu prea mari de la bugetul local şi prin implicarea unui city-manager competent.

Când toate aceste condiţii primordiale vor fi îndeplinite, atunci vor apare şi investitorii serioşi ce vor crea locuri de muncă bine plătite iar accesarea fondurilor europene va fi mai eficienţă şi vor fi create premizele pentru realizarea marilor investiţii, inclusiv în infrastructură.

Foarte importantă în dezvoltarea unei comunităţi este atitudinea civică a cetăţenilor iar administraţia locală are datoria să încurajeze şi să susţină apariţia unor organizaţii ce au acest scop. Aşa cum bine spune scriitorul Stefan Klein, în cartea sa „Formula fericirii”, rolul unor astfel de asociaţii, trece dincolo de aspectul practic, imediat; pot să îndrepte societatea spre un înalt grad de cultură, civilizaţie şi chiar de fericire.

Dacă ceea ce am prezentat mai sus, este partea normală şi evidentă a lucrurilor, ţin să arăt în continuare şi partea urâtă, cu pericolul care poate să apară, într-un viitor nu prea îndepărtat, dacă societatea civilă nu se implică acum, când se mai poate face ceva.

Astfel, datorită situaţiei actuale din oraşul nostru şi din judeţ în care, deşi conducerile la vârf, practic, au fost decapitate, mentalitatea a rămas aceeaşi, existând pericolul ca cei aflaţi în eşaloanele următoare să coaguleze cu uşurinţă în grupări (poate chiar clanuri), ce pot avea în timp, un impact mult mai devastator asupra comunităţii în care trăim. Dacă liderii de până acum mai puteau fi controlaţi, într-o oarecare măsură de organele abilitate şi de societatea civilă, doar că nu s-a prea vrut, aceste potenţiale grupări vor fi foarte greu de controlat şi anihilat pe viitor.

Din câte îmi dau eu seama, această tendinţă malefică începe să se materializeze prin pătrunderea în consiliile locale şi judeţene a unor persoane, predispuse la aranjamente oneroase, aşezate în spatele unor candidaţi pentru funcţia de primar. Până la urmă, nici nu contează din ce partid va ieşi primarul, pentru că interesele trans-partinice sunt asigurate de consilierii ce vor intra în componenţa consiliilor locale şi consiliului judeţean. Astfel se va instaura din nou sistemul ticăloşit în care măsura puterii era dată de tupeul cu care cineva era capabil să încalce legea şi ordinea publică fără să păţească nimic. Adică, cu cât erai capabil de mai multe mârşăvii şi nu păţeai nimic, cu atât dovedeai că eşti mai tare şi faci parte dintr-un sistem care te protejează.

De aceea afirm că se impune ca în Reşiţa să ajungă un primar independent, care să nu fie la discreţia consilierilor locali, care poate să facă faţă provocărilor ce vor urma şi astfel să se creeze un echilibru în luarea deciziilor din administraţia locală.

Consider că pot să îndeplinesc această funcţie pentru că, în toate acţiunile mele, nu m-am lăsat intimidat de tupeul unora şi nici impresionat de înălţimea funcţiei, de la care s-a încercat, prin diferite metode, să fiu împiedicat să-mi exprim punctul de vedere şi să acţionez conform crezului meu.

Aceeaşi atitudine am avut-o de-a lungul timpului cu diferite ocazii, atât înainte de anul 1989, cât şi după acea revoltă, unii îi spun revoluţie, la care am participat efectiv, cu discernământ şi responsabilitate (nu am cântat şi nu am spus poezii de la balconul prefecturii).

Tot ce am făcut a fost în mod cinstit, cu dăruire şi respect fată de acest oraş şi locuitorii lui, asemenea bunicului meu, dirijorul Ion Iliasă, ce s-a manifestat în cadrul activităţii culturale locale de amatori şi tatălui meu, medicul Petru Iliasă, ce s-a implicat în acţiuni sociale de ajutorare a persoanelor cele mai defavorizate din comunitatea în care trăim. Eu am încercat şi, încă mai încerc, să susţin activităţile ce contribuie la dezvoltarea civismului în urbea noastră. Implicarea mea şi a înaintaşilor mei în treburile oraşului, nu a fost ocazională, pe perioade scurte de timp (ex: alegeri locale), ci se întinde pe o perioadă lungă, de trei generaţii.

Mai pot să spun că:

Am susţinut, în mod onest, prin muncă, dăruire şi financiar, ziarul „Prisma”, ca mijloc de informare şi de atitudine civică, pentru cetăţenii acestui oraş.

Am colaborat, atât personal cât şi prin intermediul ziarului „Prisma”, cu asociaţii precum Alianţa Civică, Pro Democraţia, Fundaţia Umanitară Maria ş.a.

Am promovat şi apărat tradiţiile locale. Am reînfiinţat cele trei asociaţii de referinţă din Reşiţa-Română şi, de asemenea, am recâştigat Palatul Cultural pentru vechii reşiţeni, tot prin muncă, dăruire şi susţinere financiară personală. Aici, trebuie să menţionez că, prin lupta pe care am dus-o pentru adevăr şi dreptate, cu impostorii care prin fals, minciună şi manipulare, au pus mâna pe conducerea Asociaţiei Culturale Reşiţa-Română, susţinuţi de Consiliul Judeţean CS, am putut să constat cât de incompetenţi, corupţi (sub diferite forme), sau şantajabili sunt unii poliţişti, procurori, judecători, avocaţi. Ceea ce este şi mai grav, este faptul că aceşti impostori (pe care i-am acţionat în justiţie) încearcă acum, aşa cum am prevăzut de mult timp, să se infiltreze în administraţia locală iar implicaţiile se vor răsfrânge negativ asupra oraşului şi cetăţenilor lui.

Datorită atitudinii mele, deranjante pentru unii, s-a pornit de mai mult timp, o campanie de denigrare la adresa mea, folosindu-se diverse minciuni manipulatoare, printre cele mai grave fiind faptul că aş fi omul unuia sau altuia sau, mai grav, că aş fi (fost) colaborator al securităţii. Afirm cu tărie, sub cuvânt de onoare, că nu am fost şi nu sunt omul nimănui şi de asemenea nu am fost şi nici nu sunt colaborator al securităţii sau al altor servicii.

O altă minciună cu rol de manipulare, de-a dreptul neruşinată, este folosirea numelui bunicului meu şi a tatălui meu, împotriva mea. Adică, se încearcă să se acrediteze ideea că, doar ei au fost oameni buni, dar eu sunt rău. Tuturor celor care promovează această manipulare, le spun să citească ceea ce am scris de atâta amar de vreme, unde se vor lămuri că de fapt, tocmai impostorii care au ajuns să conducă la Palatul Cultural, sunt cei pentru care, dirijorul Ion Iliasă, nici nu a existat, falsificând astfel chiar şi istoria corală locală şi, tot aceşti netrebnici, l-au îndepărtat, prin fals şi minciună, de la conducerea destinelor Palatului Cultural pe Petru Iliasă. Eu nu am făcut altceva decât să încerc să restabilesc adevărul şi să se facă dreptate. Acest lucru îi deranjează pe unii foarte mult, pentru că le este frică ca nu cumva cineva să-şi pună problema că, de fapt şi de drept, aceşti impostori nu au ce căuta la Palatul Cultural.

Fac aceste afirmaţii, deoarece am convingerea că, odată cu lansarea publică a intenţiei mele de a candida în cadrul acestor alegeri locale, se va declanşa o campanie şi mai aprigă împotriva mea, folosindu-se diverse minciuni manipulatoare.

Întrucât este foarte greu să convingi o mulţime de adevărul unor lucruri şi fapte, când este pusă în mişcare „maşinăria dezinformării şi manipulării”, eu, îi rog pe cei care vor să-şi formeze o părere despre mine, să se ghideze după calitatea persoanei care mă denigrează, nu doar după cea care mă laudă. Spun asta pentru că un om onest nu mă critică, dacă nu mă cunoaşte iar, dacă mă cunoaşte, am convingerea că nu are nici un motiv să mă vorbească de rău.

Pentru că m-am săturat de atâta ipocrizie voi face publice în ziarul „Prisma” comentariile făcute la adresa mea în această perioadă. Până la urmă, trebuie să iasă adevărul la iveală.

Cu această ocazie, anunţ şi intenţia de a-mi depune candidatura şi pentru Consiliul Local Reşiţa.

Întrucât timpul este foarte scurt pentru strângerea celor o mie (1.000) de semnături, necesare depunerii candidaturi, rog pe cei care pot să mă ajute, cu strângerea a cel puţin zece semnături, să mă sune începând de luni, 18 aprilie 2016, la telefon 0723-144233. Termenul limită este data de luni 25 aprilie 2016.

Semnăturile strânse de dumneavoastră îmi vor da posibilitatea să intru în campanie electorală şi să fac cunoscut punctul meu de vedere referitor la administrarea oraşului în perioada următoare.

Cu respect, Iliasă Ioan

Citat din cartea “Formula fericirii”
de Stefan Klein, edit. Humanitas

Simţul civic se bazează pe încredere. O activitate banală, precum a cânta într-un cor, poate avea şi alte efecte în afară de buna dispoziţie a cântăreţului. Analistul politic Robert Putnam de la Harvard a constatat acest lucru atunci când, pornind de la exemplul Italiei, a studiat caracteristicile unei bune guvernări. în timp ce administraţia unor provincii precum Emilia Romagna funcţionează exemplar, în alte regiuni ale Italiei predomină corupţia, o economie deficitară şi haosul. Explicaţia acestor mari diferenţe a fost găsită de cercetător în alcătuirea socială a satelor şi oraşelor. Acolo unde oamenii se asociau cu plăcere în vederea unor ţeluri comune, exista de regulă şi un aparat administrativ eficient – deşi cele mai multe organizaţii cetăţeneşti erau apolitice: de exemplu, cluburi de fotbal, cluburi Rotary sau coruri.

Putnam aduce argumentul următor: prin implicarea socială benevolă, interesul pe care-l manifestă oamenii unii faţă de ceilalţi creşte. într-o societate cu o viaţă publică foarte activă e greu să acţionezi din umbră, motiv pentru care politicienii se dovedeau de la bun început mai oneşti: ştiau că abuzul de putere nu poate să rămână nepedepsit.

Într-o societate caracterizată printr-o slabă coeziune se dezvoltă, în schimb, nepotismul, deoarece aici oamenii se simt singuri în faţa autorităţii clanurilor şi a ilegalităţilor săvârşite de ele. Pentru a nu rămâne în urmă, fiecare înşeală cât poate mai bine – ceea ce-i încurajează pe guvernanţi să aibă grijă mai întâi de propriile buzunare (Putnam, 1993).

Proasta gospodărire şi arbitrarul se instaurează acolo unde oamenii nu au posibilitatea să contrabalanseze abuzul de putere. Conştiinţa civică presupune încredere. Contrariul este la fel de valabil: prin sprijin reciproc, arbitrarul poate fi înlăturat. Chiar dacă există o elită integră, legi drastice şi instituţii stabile, ele nu vor fi eficiente în absenţa unei vieţi publice active. Fundamentul pe care se construieşte democraţia este conştiinţa civică.

În zonele unde simţul civic al oamenilor este bine dezvoltat, diferenţele între venituri sunt relativ mici, în vreme ce în regiunile cu solidaritate redusă acestea sunt mai mari. Putnam a identificat aceeaşi situaţie şi în America: statele care cunosc o distribuţie mai echitabilă a bunurilor se bucură de o reţea mai complexă de organizaţii şi cluburi. În aceste regiuni, participarea la vot este mai mare decât media, cetăţenii au mai multă încredere unii în alţii şi şanse mai mari de a atinge o vârstă înaintată. Echitatea, simţul civic şi speranţa de viaţă sunt, aşadar, interdependente: acolo unde există structuri sociale puternice, oamenii sunt mai fericiţi.