Prisma » Cultură » Gărâna, pemii şi aşezarea turistică

Gărâna, pemii şi aşezarea turistică

Garana case

Ca localitate Gărâna este un sat obişnuit aparţinând comunei Brebu Nou. Aşezarea Gărânei la nord-est de masivul Semenicului a făcut din Gărâna o aşezare foarte pitorească constituind o adevărată perlă turistică a Banatului.

Datorită faptului că Gărâna este cu 7 km mai aproape de Reşiţa decât Brebul Nou, s-a hotărât ca primăria comunei să funcţioneze la Gărâna.

Localitatea Gărâna a luat fiinţă în anul 1828, prin aşezarea pe aceste locuri a unor colonişti germani: 72 pe locul de azi al Gărânei şi 67 pe locul de azi al Brebului Nou.

Aceşti colonişti au primit denumirea de PEMI de la cuvântul BOEMIA, o zonă de graniţă dintre Cehia şi Germania, cu principalele localităţi: Klattan, Plzen, Pişek şi Ceske-Budevovyce din zona Boemiei. Au fost colonizaţi de către conducerea Imperială a Austro-Ungariei, în ţinuturile Banatului Montan.

Cum a ajuns la trimiterea acestor etnii din locurile lor natale în alte locuri ale Europei de Sud-est?

În anul 1826 comandantul Regimentelor de graniţă, care făceau parte din armata Austro-Ungară, şi erau situate în zona Caransebeşului, s-a hotărât să colonizeze aşezările nelocuite ale Banatului Montan, aceşti colonişti urmând a fi transportaţi până la Timişoara sau Caransebeş.

Au fost transportate cu căruţele până la Viena, în continuare până la Orşova cu vaporul, iar de aici au fost transportaţi cu căruţele până la Slatina-Timiş, unde au fost găzduiţi pe timpul iernii ce s-a apropiat.

Pentru a-i hotărî să emigreze, pemilor li s-au oferit următoarele avantaje: scutirea pe cinci ani de orice dări şi impozite şi să fie ajutaţi de către militarii de la Regimentele din Caransebeş la efectuarea muncilor de crierea satelor lor, în special la munca de defrişare a pădurilor care acopereau toată zona.

Li s-a mai promis unelte şi scule pentru construirea caselor, hambarelor, magaziilor şi grajdurilor pentru animale precum şi atelaje pentru munca de transporturi, de asemenea lemn pentru construcţii şi pentru încălzire şi seminţe pentru culturi.

Fiecare familie va primi pământ pentru agricultură în vederea producerii cerealelor necesare pentru alimentaţia proprie precum şi a animalelor şi în special locuri pentru grădinărit, care va ocupa un loc important în munca de toate zilele a soţiilor pemilor pe lângă munca lor permanentă de ţesătorie.

Toate aceste oferte, şi a multor altele i-au convins pe pemi să plece în locurile predestinate, adică în noua “Haimat”.

Autorităţile s-au ţinut de cuvânt în mod strict. Pentru toate acestea şi pentru cele ce vor mai primi bărbaţii s-au oferit a sluji în regimentele care i-au ajutat în mod neaşteptat. În continuare, pe parcursul timpului, grănicerii au mai dăruit fiecărei familii: o vacă, un ferăstrău, topoare, dălţi pentru lemn, sfredele etc. iar pentru folosinţă comuni li s-a dat o pereche de boi, un plug şi un car. Mai primeau şi ceva bani.

Datorită acestor benefice ajutoare mica aşezare s-a dezvoltat neaşteptat de repede.

Pemii au început să-şi procure şi ei animale şi păsări pentru hrană.

Dar lipsa drumurilor spre alte localităţi făcea ca viaţa să fie destul de anevoioasă. Distanţele destul de mari până la Văliug sau Caransebeş. Acest lucru îngreuna procurarea de păsări şi animale în număr mai mare. De aceea pemii până la Văliug trebuiau să facă drumul pe jos pe cărări anevoioase, cărând în spate ce aveau de vândut şi apoi de cumpărat cele necesare. Norocu lor că de la Văliug până la Reşiţa, localitate şi mai ispititoare pentru pemi, drumul era terminat mai demult pentru transporturile lor spre Reşiţa. Au început să apară şi ateliere pentru aceste meserii, precum şi mori de apă.

Începând cu anul 1938 când creşterea animalelor s-a dezvoltat suficient, apare şi meseria de măcelar precum şi cea de comerciant pentru vânzarea diferitelor produse.

Perioada până la începutul celui de al doilea război mondial a fost cea mai favorabilă pentru pemi. În sat au apărut dughene, birturi, un restaurant precum şi primul telefon (cu Slatina).

A trecut un secol de luptă aprigă cu natura, dar OMUL a învins.

Ca urmare a condiţiilor favorabile de trai, şi a menţinerii locuinţelor şi a gospodăriilor aferente într-o curăţenie exemplară, precum şi sosirea la Gărâna a numeroşi vizitatori (turişti) s-a născut ideea cazării acestora în locuinţele familiare neexistând încă locuri organizate pentru cazare. Începutul turismului s-a născut în capul unui bătrân localnic prin anul 1900, care fiind un om cu iniţiativă, şi-a pus propria casă la dispoziţia vizitatorilor ocazionali veniţi să vadă frumoasa localitate montană şi să inspore aerul deosebit de aici, despre care s-a dus vestea în tot Banatul, să se delecteze cu gustoasele găluşte pemeşti cu sos numai de ei ştiut, şi să savureze renumita afinată pemească.

În 1938 Gărâna a fost vizitată de 4260 de turişti pe timpul verii şi de 1260 pe timpul iernii. A fost o situaţie bună.

Gărâna a început să se remarce şi prin apariţia unor tradiţii culturale etnice printre care excela kierwei-ul din octombrie, sărbătoare religioasă şi culturală care aduceau anual sute de vizitatori germani şi români.

Gărânaeste preferată de vizitatori pentru frumoasele ei locuri, de un pitoresc neobişnuit şi pentru calitatea excepţională a serviciilor. S-au amenajat pentru început vre-o 9 pensiuni agroturistice, Gărâna devenit un loc de neocolit. Peisajele uimitoare, şi aerul de o puritate tămăduitoare constituie un capital turistic extraordinar. Neîntrecuţi crescători de animale şi producători de lactate dar şi meşteri lemnari, pemii au păstrat în aceste locuri tradiţiile germanice. Femeile urcau pantele dealurilor purtând în spate nelipsitele coşuri împletite pentru a ajunge la Reşiţa sau la Caransebeş unde vindeau laptele sau smântâna şi brânza de o calitate excelentă, totul sub eticheta unei curăţenii strălucitoare.

Ca aşezare geografică Gărâna e aşezată la nord-est de masivul muntos al Semenicului, fiind o aşezare rustică şi pitorească, constituind o adevărată perlă a Banatului Montan. Gărâna se află în aproprierea lacului Trei-Ape format prin unirea a trei pâraie: Semenic, Brebu şi Grădiştea. Dealtfel întreaga zonă prezintă o densă reţea hidrografică, masivul Semenic fiind un adevărat rezervor de apă, de unde izvorăsc cele importante râuri ale Banatului.

Drumul principal de acces îl reprezintă traseul: Reşiţa, Văliug, Prislop, Gărâna, în lungime de 38 de km.

O altă cale de acces este: Slatina Timiş, Brebu Nou, Gărâna, care trece prin complexul Trei-Ape, în lungime de 18 km. Caransebeşul se află la 45 de km iar Timişoara la 140 km.

Pentru a scoate în evidenţă bogatele posibilităţi turistice ale împrejurimilor Gărânei, enumerăm câteva trasee care leagă Gărâna de platoul Semenicului: Gărâna – Prislop – Slatina – Piatra Goznei – Baia Vulturilor – Piatra Nedeei (traseu de 10 km şi 4 ore de mers).

Traseul: Ştaţiunea Semenic – Baia Vulturilor – Vila Klaus – Poiana Beţii – Cantonul Silvic Comarnic (17 km – 5,6 ore).

Traseul Gărâna – Trei-Ape – Bradul Moşului – Cheile de Sus ale Timişului şi retur la Gărâna (24 km dus-întors, 6 ore).

Traseul Gărâna – Prislop – Staţiunea Semenic – Gărâna (16 km dus-întors, 4 ore).

Traseul Gărâna – Prislop – Văliug – Crivaia – Vila Klaus – Vila Semenic (18 km, 4 ore).

Se poate vedea cu uşurinţă varietatea traseelor turistice ale Gărânei.

Referitor la poziţia geografică şi la relieful Gărânei, observăm că localitatea este aşezată pe o pantă urcătoare a culmii Pietricelii. Baza de jos a localităţii găsindu-se la cota 809 iar partea de sus a satului se situează la cota 1100.

Cota 1000 este chiar la nivelul bisericii, “în dreptul găurii cheii de la uşa bisericii”, cum spunea în glumă un reputat jurnalist din Reşiţa.

Masivul Semenic constituie nodul hidrografic din care izvorăsc numeroase râuri: Timiş, Nera, Bârzava.

Din punct de vedere al condiţiilor climatice, Gărâna, situată în plină zonă montană, beneficiază de un climat temperat de tranziţie, caracteristic zonelor montane. Verile sunt răcoroase şi umede cu temperaturi între 16-22 grade Celsius. Iernile nu mai sunt prea geroase datorită încălzirii globale, temperatura coborând la -10 până la -12 grade. Stratul de zăpadă ajungând până la 80-100 cm şi persistă până prin luna aprilie. Vânturile bat predominant din direcţia NNE spre SSV. Ceaţa predomină aproximativ 60-80 zile pe an.

Microclimatul Gărânei beneficiază de un aer ionizat şi ozonat puternic ceea ce oferă largi posibilităţi de tratare sau ameliorare a bolilor vasculare şi al aparatului respirator.

Gărâna se bucură de numeroase atracţii turistice. În partea de jos a localităţii, după cotitura spre lacul Trei-Ape mai poate fi văzut în curtea unui gospodar, o veche moară de apă care durează din sec. XIX. Nu mai funcţionează de câţiva zeci de ani. Patina vremii a acţionat. Lemnul din care a fost construită roata principală a morii a putrezit. A dispărut şi canalul colector de apă. Nimic nu mai este de importanţă turistică.

În sat se găseşte biserica de cult romano-catolic, adevărat monument al genului de biserici, construită în 1878. O altă biserică de acest gen există şi în comuna Brebu Nou construită în 1875. Ambele biserici sunt suficient de bine întreţinute dar nici una din ele nu are preoţi însă sunt în atenţia parohiei din Reşiţa care asigură la cerere preoţi pentru efectuarea serviciilor divine şi permanenţa la efectuarea serviciilor religioase conform calendarului.

Turiştii se mai pot bucura de diferite agremente oferit de staţiunea Trei-Ape din aproprierea Gărânei. Pe acest lac, foarte curat, se poate înota, plimba cu hidrobiciclete, bărci cu vâsle sau bărci cu motor, dar numai cu motoare cu acumulatori electrici, motoraşele acţionate de motorină sau benzină fiind interzise din motive de poluare a apei lacului. Este admis şi pescuitul sportiv dar numai în sezonul admis.

În trecerea prin Văliug turistul va putea vizita complexul hidroenergetic Breazova, ca fiind cel mai vechi din ţară (1908-1909). Lacul de acumulare ocupând o suprafaţă de 12 ha.

În amonte de acest obiectiv turistul va putea contempla şi cel de-al doilea lac de acumulare din zonă, lacul Gozna, lung de 3 km, cu o suprafaţă de 60 de hectare şi cu o capacitate de acumulare de 10 milioane metri cubi de apă.

Tot cu această ocazie se poate vizita staţiunea turistică Crivaia de la coada lacului şi păstrăvăria de la Vila Klaus.

În ceea ce priveşte activitatea culturală şi spirituală a pemilor, arătăm că aceasta nu a fost uşoară în perioada aşezării lor pe aceste locuri. Construcţia primei şcoli din comună a fost în 1838 şi care a funcţionat până în 1874 când a fost transformată în primărie iar penultima şcoală a fost construită în anii 1913-1914.

La şcoala din Gărâna construită în 1844 funcţiona un singur învăţător cu o singură clasă până în 1921 după care numărul învăţătorilor a crescut la doi, apoi la trei în 1936.

Situaţia învăţământului a fost grea. În anii 1872, 1882 şi 1893 învăţătorii aveau în grijă 107, 115 şi respectiv 131 elevi.

În anii după cel de-al doilea război mondial învăţământul s-a îmbunătăţit simţitor, construindu-se în Brebu Nou în 1952 o şcoală nouă iar în Gărâna şcoala veche s-a extins prin etajare (1972). Numărul cadrelor didactice a crescut la şapte (1975) iar numărul de elevi a fost de 157.

În anul şcolar 2000-2001, şcoala funcţiona pe clasele I-VIII cu doi învăţători. Era rezultatul exodului pemilor în Austria şi Germania.

Continuând o viaţă spirituală adevărat, pemii din Gărâna şi-au construit o nouă biserică în 1855. Piatra de temelie a noii biserici din Gărâna a fost pusă în 1869 biserica fiind terminată în 1871. Actuala biserică fiind renovată cu sprijinul financiar al brebenilor plecaţi în Germania.

În 1888 în ambele localităţi existau 1167 de credincioşi (romano-catolici).

În afara şcolii şi a bisericii, în viaţa pemilor era remarcată însă şi o activitate cultural-artistică în cele două cămine culturale din cele două localităţi; formaţii muzical-instrumentale, o trupă de teatru de amatori, o echipă de dansatori şi un cor mixt.

Pemii respectau cu sfinţenie toate sărbătorile religioase, ca de exemplu: Arătarea Domnului, Blagoveştenia, Paştele, Înălţarea Domnului, Rusaliile, Crăciunul, precum şi zilele Sfinţilor: Petru şi Pavel, Ana şi Nicolae. O mare sărbătoare a pemilor a fost Sărbătoarea Recoltei care se ţinea cu regularitate la începutul lui septembrie. Dar cea mai sărbătorită zi a anului era marele eveniment al “kierchwei-ului”, adică “Prăznuirea hramului bisericii”. Era un eveniment deosebit în viaţa localnicilor şi ţinea vreme de trei zile, în preajma zilei de 15 octombrie. Pregătirile începeau cu aducerea din pădure a unui brad mai impunător care era curăţat de crengi şi trunchiul de coajă lăsându-se doar un smoc de crenguţe. Apoi trunchiul rămas era împodobit cu panglici multicolore.

Duminică dimineaţa pemii intrau în biserică. După slujba religioasă pemii se adunau la locul înălţării trunchiului de brad. Înarmaţi cu sape şi lopeţi, în sunetul fanfarei pemii săpau o groapă pentru fixarea trunchiului de brad. În prealabil în vârful bradului era legată o sticlă de băutură atrăgătoare. Culmea petrecerii o constitui strădania unor tineri mai îndrăzneţi de a se urca pe trunchiul curăţat de coajă şi foarte alunecos. Nu se reuşea niciodată din primele încercări spre marele amuzament al celor prezenţi.

Kirchweih-ul continua şi după-masa cu dansuri şi diferite prezentări artistice.

În ceea ce priveşte portul pemilor acesta defineşte personalitatea lor cu particularităţile lui distincte, prin frumuseţea şi bogăţia lui coloristică având darul să încânte privirile iubitorilor de frumos.

Portul pemilor atât femeiesc cât şi bărbătesc constituie adevărate opere artizanale confecţionate cu migală.

Datorită schimbării din viaţa pemilor datorită plecării multora dintre ei, Gărâna a devenit un “sat de vacanţă”. Majoritatea caselor vândute sau închiriate unor persoane din alte localităţi, aceştia venind la aceste case numai la sfârşit de săptămână sau în concedii de odihnă. Din localnicii pemi au mai rămas doar câteva familii cu gospodăria lor. Din cauza numărului mic de pemi rămaşi şcolile au devenit nerentabile, la fel şi cu dispensarul şi personalul medical aferent pentru asistenţă medicală. Aşa s-a desfiinţat şi transportul în comun spre oraşele învecinate. În prezent se duc tratative intense între primăria din Gărâna şi Consiliul Local reşiţean pentru a se asigura măcar la sfârşit de săptămână, un medic de serviciu pentru a asigura dpdv medical pe turiştii sosiţi aici, şi în paralel să asigure măcar în cele trei zile, pe puţinii pemi care mai sunt în localitate. La fel şi cu transportul în comun spre Reşiţa pentru afluxul spre Gărâna deoarece nu toţi turiştii au autoturisme personale.

Dar norii negri ai războiului au apărut şi deasupra României. A început cel de-al doilea război mondial (1941) care a afectat puternic ţările intrate în război.

Acest război a adus un puternic regres şi pemilor din Gărâna şi a altor localităţi pemeşti. Au început mobilizările pentru armată. Din rândurile pemilor din cei 138 de bărbaţi ztimişi pe front s-au mai întors doar 76. Pe front au căzut sau au fost luaţi prizonieri 26 de pemi. Restul au luat drumul Germaniei.

După terminarea războiului, pentru pemi a început un alt calvar: acela al deportării etnicilor germani în URSS pentru aşa-zisa “muncă de reconstrucţie”. Din Gărâna au fost ridicaţi 250 de pemi: 118 bărbaţi şi 132 femei. După război s-au mai întors acasă doar 228 de pemi după o şedere în URSS între 2 şi 6 ani. Unii bolnavi pentru toată viaţa.

Toate aceste nenorociri i-au determinat pe cei mai mulţi dintre pemi să părăsească aceste meleaguri, care le-au devenit casă şi masă, mamă şi tată, locuri pe care le-au îndrăgit foarte mult.

Prima depopulare a început în 1975 odată cu plecarea în Germania a 25 de familii complete.

După anul 1989 când s-au facilitat imigrările, au plecat în Germania 1448 de persoane în mai puţin de doi ani. Dacă în Gărâna în 1975 trăiau 809 pemi, în 1990 mai erau doar 412. în 1991 mai erau 183 iar în 1997 doar 72 de pemi: 56 în Gărâna şi 16 în Brebu Nou.

Ca urmare a acestui puternic exod al pemilor s-a ajuns ca în anul 1997 în Gărâna să mai fie locuită de băştinaşi doar 20 de case. Au fost vândute sau închiriate 90 de case şi câteva rămase nelocuite.

În 2001 în cele două localităţi îşi mai duceau traiul doar 31 de pemi, alături de 61 de persoane venite din alte localităţi şi stabilite aici.

Revenind la Gărâna strict pitorească vedem cu plăcere că localitatea Gărâna impresionează din primele momente pe orice iubitor de frumos.

Dacă faci la răsăritul soarelui o drumeţie de la Prislop către Trei Ape observi că aerul de deasupra pârâului Grădiştea ce îşi poartă apele de-a lungul drumului are o culoare uşor albăstruie şi chiar un parfum aparte, emanat de mugurii şi de răşina brazilor ce împânzesc versantul dealului ce coboară de pe platoul Semenicului. Este ozonul eliberat de oxigenul din atmosferă.

Aşezarea Gărânei în aproprierea masivului Semenic face din Gărâna o aşezare turistică foarte pitorească. Aici se găsesc înfrăţiţi muntele cu oglinda lucie a numeroaselor lacuri, lucru foarte apreciat de turişti.

Aceasta a fost situaţia pemilor în aproape două secole de convieţuire cu localnicii. Pemii prin firea lor, erau oameni simplii dar puternici, mândrii de originea lor etnică. Aveau o demnitate deosebită şi nu admiteau să fie jigniţi pe nedrept. Pemii doreau să nu se uite că ei sunt fiii acestor locuri pe care le-au ridicat la un înalt nivel de trai.

Localitatea Gărâna rămâne locul lor de suflet, de copilărire şi de trăire. Ei mulţumesc şi rămân veşnic recunoscători că au fost trataţi cu egalitate interetnică în toate domeniile de convieţuire.

Astăzi, la 188 de ani de la aşezarea pemilor în Banatul Montan, puţinii pemi care au rămas, îşi amintesc cu nostalgie de tradiţiile moştenite de la străbunii lor, precum şi de cinstita şi prietenoasa primire şi tratare de către cetăţenii acestor locuri care şi ei se mândresc de cele învăţate de la pemi.

Se cuvine prin a încheia că printre puţinii pemi existenţi la Gărâna se remarcă în mod deosebit familia morarului din partea de jos a Gărânei, cunoscută cu numele Hausner, care au o gospodărie demnă de invidiat aşa cum au fost gospodăriile bunicilor şi părinţilor săi, cu numeroase animale necesare pentru produse necesare traiului dar şi pentru comercializare prin contracte cu diferite firme din Reşiţa. Parcelele de pământ prelucrate, vara şi toamna par adevărate expoziţii. Familia Hausner are doi copii. O fată doctoriţă, absolventă a Institutului de Medicină din Timişoara care a absolvit institutul cu impresionanta medie de 10 apoi a absolvit masteratul cu calificativul maxim.

Băiatul are o funcţie importantă în domeniul edilitar. Amândoi au imigrat în Germania. Dar nu au uitat nici o clipă de unde au plecat. Se întorc în fiecare toamnă acasă ca să participe la frumoasele serbări Kierchwei.

Gărâna a devenit o localitate de odihnă şi agrement. Persoanele care au cumpărat sau închiriat casele pemilor plecaţi, în proporţie de 50%, au preocupări diferite faţă de cele ale pemilor. Eu sunt preocupaţi de problema devenirii Gărânei un important centru turistic, ceea ce în mare parte s-a şi realizat. Dar se ocupă cu interes şi de focalizarea unor importante activităţi cultural-artistice muzicale de nivel naţional, chiar şi internaţional. Spectacolele de jazz din Gărâna sunt cunoscute până şi în America, de aici participând chiar şi unele formaţii muzicale cunoscute. Menţionez că persoanele care s-au aciuit în Gărâna sunt persoane cu responsabilităţi în oraşele de unde au venit, capabile de a realiza cele propuse conform cu managementul modern practica azi. Au un deosebit prilej de a adăuga la entitatea împlinirilor de până acum, altele, deosebite împlinirilor de până acum.

Mulţumim pe această cale d-lui Dan Adrian Curuţa, fost primar al Gărânei, pentru ajutorul dar la realizarea acestui material, amintindu-ne că şi domnia sa a fost un promotor al noului, ca de exemplu practicarea sculpturilor în lemn pe costişa din stânga drumului spre intrarea în Gărâna.

Reşiţa, la 25 septembrie 2016

Curuţă Petru

Materiale documentare consultate:

  1. Pemii germani în Banat, scrisă de preotul pem Iosef Schmidt, scrisă în 2003
  2. Gărâna – Brebu Nou, de reputatul publicist Valentin Fabian
  3. Materiale de arhivă ale Gărânei asigurate de Dan A. Curuţa – fost primar.


Scrieti un comentariu