A început căutarea celei mai vechi probe de gheaţă de pe Pământ

Pentru a prognoza mai bine răspunsul sistemului climatic al Pământului la emisiile poluante, este esenţial pentru oamenii de ştiinţă să se întoarcă în trecut. Un progres cheie ar fi înţelegerea tranziţiei în răspunsul climei Pământului la schimbările orbitale din timpul “tranziţiei de la mijlocul Pleistocenului” (acum 900 -1200 mii de ani) şi, în special, rolul gazelor cu efect de seră. În ultimul milion de ani erele glaciare de pe planeta noastră s-au succedat cu o periodicitate de 100.000 de ani, iar cauza acestui fenomen a rămas necunoscută cercetătorilor. Oamenii de ştiinţă au constatat că, în timpul tranziţiei de la mijlocul Pleistocenului, erele glaciare de pe planeta noastră s-au succedat la un interval de 40.000 de ani, observaţie care era în conformitate cu durata de 40.000 de ani a ciclului de variaţie a unghiului de înclinare a axei de rotaţie a Pământului faţă de planul orbitei Pământului în jurul Soarelui. Datorită acestui fenomen, rezultă că o dată la 40.000 de ani lunile de vară devin mai reci decât de obicei din cauza înclinării diferite a Pământului faţă de Soare.

Această explicaţie pentru ciclul de 40.000 de ani al erelor glaciare are sens, dar, până în prezent, nimeni nu a reuşit să explice ce s-a întâmplat în timpul tranziţiei de la mijlocul Pleistocenului, atunci când periodicitatea acestui ciclu natural s-a modificat ajungând la 100.000 de ani.

Descifrarea legăturilor cheie între ciclul carbonului, suprafeţele de gheaţă, atmosferă şi comportamentul oceanelor este vitală pentru a proiecta strategii mai eficiente de atenuare şi de adaptare la schimbările climatice. Doar gheaţa, la mare adâncimi, conţine informaţii unice despre istoricul climei şi răspunsurile atmosferice. Dar un eşantion (“cel mai vechi miez de gheaţă”) care să furnizeze dovezi esenţiale cu privire la mecanismele anterioare ale schimbărilor climatice, mai vechi de 1 milion de ani, necesare pentru înţelegerea acestor schimbări, nu a fost găsit până în prezent.

Pentru a extrage cea mai veche gheaţă de pe Pământ, o echipă de oameni de ştiinţă europeni au început, la sfârşitul lunii noiembrie, un nou proiect în Antarctica de Est. Echipa face parte dintr-un consorţiu de cercetare finanţat de UE, format din zece ţări europene, al cărui scop este acela de a căuta un loc potrivit pentru a străpunge stratul de gheaţă şi a extrage o mostră care înglobează 1,5 milioane ani de istorie a climei planetei. Proiectul, numit Beyond EPICA – Oldest Ice (BE-OI) va răspunde la aceste întrebări importante cu privire la marile schimbări ale climei în trecutul Pământului.

În prima etapă, echipa BE-OI va studia mai multe site-uri lângă Micul Dome C, la doar 50 km de locul anterior de foraj EPICA situat la staţia de cercetare franco-italiană Dome Concordia din Antarctica de Est (familiară cititorilor noştri), folosind echipament radar remorcat în spatele unui tractor de zăpadă şi foraje superficiale, pentru a determina locul adecvat amplasării echipamentelor dar şi compoziţia şi topografia terenului aflat sub stratul gros de gheaţă.

Odată ce este găsit un loc corespunzător, oamenii de ştiinţă Încep etapa cea mai provocatoare, vor fora de la suprafaţă până la stratul de rocă de la bază, aproximativ 3 km, pentru a preleva un miez de gheaţă.

Din mostrele culese, cercetătorii vor extrage aerul aflat sub formă de bule mici prinse în gheaţă, rezultatele ajutându-i să înţeleagă modul în care compoziţia atmosferei s-a schimbat în timp.

Laboratoarele din Europa vor analiza eşantioane din această gheaţă pentru a determina modul în care climatul şi atmosfera au interacţionat în ultimii 1,5 milioane de ani, pentru ca, în final, să cunoaştem mai multe despre mecanismele climatice şi interacţiunea acestora cu factorii externi planetari şi spaţiali.