Prisma » Civica » Iosif Musteţiu – un lider marcant al vechilor sindicate

Iosif Musteţiu – un lider marcant al vechilor sindicate

Efigia sindicalistului Iosif Musteţiu

Dând frâu liber sentimentelor de recunoştinţă faţă de memoria înaintaşilor noştri reşiţeni, care prin activitatea lor au ridicat prestigiul muncitorimii reşiţene şi a întregului Banat Montan. Reşiţa a devenit cea mai prestigioasă întreprindere din România. Evocând memoria acestora, mi-amintesc de cel care a fost un remarcabil cetăţean al Reşiţei şi al Banatului Montan, Musteţiu Iosif, lider marcant al sindicatelor muncitoreşti.

Îmi amintesc de personalitatea sa şi de unele aspecte din viaţa sa, cunoscându-l personal foarte bine, de modestia, onestitatea şi cinstea sa, de devotamentul şi spiritul său de sacrificiu, pentru muncitorimea reşiţeană, care i-au adus multe satisfacţii dar şi câţiva ani de temniţă.

Sub titlul „Reşiţenii îşi onorează înaintaşii”, articol pe care l-am publicat în ziarul Timpul, am semnalat cu mare satisfacţie, că s-a aprobat propunerea, la care am contribuit din plin, de acordare a titlului de”Cetăţean de onoare” post-mortem lui Iosif Musteţiu, în şedinţa din 31 ianuarie 2000 a consiliului local al municipiului. Cu modestie mărturisesc că am fost iniţiatorul acestui fapt, precum şi de realizarea efigiei lui Iosif Musteţiu şi fixarea acestuia pe faţada Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa. M-am bucurat de un sprijin deosebit din partea primarului Popa Mircea, precum şi din partea subprefectului Mircea Popescu.

Iosif Musteţiu a fost şi un lider marcant al P.S.D.R.-ului din Banatul Montan, partid care i-a marcat activitatea de o viaţă.

S-a născut în 8 iulie1898 în comuna Cebza din judeţul Timiş. Încă de tânăr l-au preocupat literatura social-politică, fiind obsedat de întrebarea: de ce muncitorimea se lasă furată de o mare parte din ceea ce produce şi de ce nu ripostează mai vehement împotriva acestui fapt.

Amintim că în perioada imediată după terminarea primului război mondial P.S.D.R. din România se dizolvă într-un partid social democrat şi un partid comunist.

Muncitorii reşiţeni, care constituiau majoritatea populaţiei reşiţene, au hotărât să aleagă calea social-democrată.

Iosif Musteţiu vine la Reşiţa în 1916, oraş în care şi-a trăit tot restul vieţii, fără întrerupere, timp de 67 de ani. Se angajează ca funcţionar la UDR în ianuarie 1918. Se înscrie în Uniunea Muncitorilor în Fier, Metal şi Chimie. Dar funcţionarii nu puteau activa în formaţiile sindicale. Renunţă la postul său de funcţionar şi se califică în meseria de lăcătuş. După un timp relativ scurt devine şef de echipă şi i se acordă titlul de „bărbat de încredere”, poziţie foarte apreciată în uzină, la ora aceea. Tot în anul 1916 se înscrie în PSDR unde activează până în anul 1948 când este arestat. În toată această perioadă mai activează în diferite organizaţii culturale, sportive etc. şi ia parte la uniunile intercomunitare precum şi la şedinţa constituirii unei noi Case Muncitoreşti, şedinţă pe care a iniţiat-o.

Participă activ la greva de şase săptămâni din 1926. După această mare grevă numărul sindicaliştilor creşte vertiginos la peste jumătate din numărul angajaţilor.

În anul 1932 Iosif Musteţiu, fiind cunoscut ca o mare personalitate în folosul unei mai bune vieţi a muncitorimii din Reşiţa şi a familiilor lor, a fost ales membru în Consiliul Municipal. Devine o persoană marcantă şi un remarcabil conducător al muncitorilor.

Ca lider sindical a activat permanent pentru perfecţionarea cadrului juridic la Contractului Colectiv de Muncă, cu cât mai multe avantaje pentru angajaţi. Iosif Musteţiu a fost sprijinit în permanenţă de presa locală. Lupta mereu pentru obţinerea de către salariaţi de indemnizaţii, gratificaţii, ajutoare sociale, prime, lapte, îmbrăcăminte, cantine şi asistenţă medicală. Se preocupă mereu pentru obţinerea de fonduri necesare desfăşurării muncii culturale, sportive etc.

Construcţia Casei Muncitoreşti, atât de mult aşteptată, se desfăşura sub directa sa supraveghere. Această Casă va deveni statul major al activităţilor de toate facturile ale muncitorilor.

Iosif Musteţiu a fost un lider sindical de o înaltă ţinută morală. Fiind bine cunoscut de C.C. al Sindicatelor Metalo-Chimice pe ţară, a fost ales şi în acest for sindical superior, mai apoi a fost ales şi în Confederaţia Generală a Muncii – CGM.

În această calitate s-a opus dispoziţiilor ce contraveneau intereselor muncitorilor. De exemplu, atunci când Gh. Gheorghiu Dej a trimis la Reşiţa pe Ghizela Vaş, membră a CC PMR să dispună ridicarea modernului aparat de proiecţie a filmelor din Cinematograful Casei Muncitoreşti, Iosif Musteţiu s-a opus categoric acestei acţiuni, poftind-o pe Ghizela Vaş să părăsească Reşiţa. La fel s-a opus şi atunci când guvernul a hotărât reducerea cotelor de alimente de pe cartelele alimentare. După toate câte a făcut, Iosif Musteţiu a fost foarte iubit de către salariaţi. A locuit pe strada Călăraşilor nr. 1, eu fiindu-i vecin la câteva case. În timpul războiului a devenit maistru la Secţia de Maşini Electrice.

Iosif Musteţiu s-a opus cu toate puterea, influenţând ceilalţi reşiţeni, la unificarea din 1948 a P.S.D. cu P.M.R. în vederea creării P.C.R. Această opoziţie nu i-a mai fost iertată niciodată. A fost implicat într-un mare proces şi condamnat la 25 de ani de închisoare cu muncă silnică. A fost arestat la 5 mai 1948 şi închis la Jilava, unde a fost anchetat timp de 3 ani de zile. I s-au aruncat în spate: activităţi antistatale, săvârşirea de comploturi, sabotaje etc. cu sentinţa nr.1058 din 13 iunie 1951 a Tribunalului Militar Bucureşti. Totodată i s-a confiscat casa iar soţiei şi fiicei sale, Aurora, li s-a fixat domiciliu forţat încă din 1949. Dalea Mihai, un mare exponent al comunismului din Reşiţa, nu mai voia să audă de numele lui Musteţiu Iosif. Niciuna din acuzele aduse la judecată nu a avut suport probatoriu. A fost graţiat în mai 1956, după 8 ani de detenţie, datorită unei întâmplări. În 1956 Hrusciov a efectuat o vizită de stat în Marea Britanie. Cu această ocazie preşedintele Partidului Laburist l-a întrebat pe Hrusciov dacă ţările din Europa mai deţin, în închisori, persoane social-democrate. Hrusciov, surprins, a răspuns că nu. Pe parcursul zilei Hrusciov a dat nişte telefoane. În aceeaşi noapte deţinuţii social-democraţi din România au fost eliberaţi şi li s-au oferit funcţii importante în Bucureşti. Lui Iosif Musteţiu i s-a oferit funcţia de director al unei mari uzine bucureştene. A refuzat şi s-a întors acasă la Reşiţa. După o lună s-a angajat ca tehnolog, funcţie pe care a avut-o la arestare.

S-a pensionat la 1 martie 1965. La 25 septembrie 1983 s-a stins din viaţă după ce a făcut tot ce putea face un om pentru semenii săi într-o viaţă.

Parchetul General a declarat recurs în anulare cu nr. 35603 din 1992. Acesta constituie actul de reabilitare pentru cei 8 ani de detenţie. Se cunoaşte faptul că în România în procesul general de muncă, ziua de muncă de 8 ore se datorează şi lui Musteţiu Iosif.

Curuţă Petru



Scrieti un comentariu