Aşa ceva n-am văzut de când sunt!

Vremea îşi face de cap, răscoleşte cerurile, apele şi pământurile, aruncă fulgere, în zig-zag, ploi şi grindină, de sus în jos, razant sau în vârtej, după care lasă peste lume o arşiţă de te doare capul şi-ţi fierbe apa în lenjeria intimă. Reporterii de actualităţi, aleargă ca albinele prin mediul rural şi urban, şi îi chestionează pe cetăţenii ieşiţi la portiţă, la birt sau în gura metroului. Cetăţenii, mijesc ochii minţii în amintire şi decretează: Aşa ceva n-am văzut de când sunt!

Vremurile nu sunt cu nimic mai puţin presărate cu tornade, vijelii şi zile fierbinţi, decât buletinele meteo. În Caraş-Severin, cel puţin, a fost o tornadă politică de-a întors lumea cu susul în jos şi a încurcat stânga cu drepata, de nici nu mai ştii în care mână să ţii lingura, în care furculiţa şi cuţitul, în care ştampila de vot. Chestionaţi de reporterii vremurilor, aceeaşi cetăţeni uluiţi de întorsăturile vremii şi vremurilor, declarau, cu puţine zile în urmă, că votează schimbarea! Ba, nu. Continuitatea! Greu de spus ce s-a schimbat în Caraş-Severin, după alegerile din 10 iunie. În mare, numele din politica locală au rămas aceleaşi. Frunzăverde şi ai lui au trecut în braţele primitoare ale USL şi, în Consiliul Judeţean, s-a lăsat cu îmbrăţişări şi pupături, ca la un meci din Campionatul European de Fotbal, după marcarea unui gol. Foştii PDL-işti au declarat că îi iubesc pe liberali şi pe social democraţi, mai ceva ca pe amantele lor (să precizăm că amantă, vine de la italianul amare, care înseamnă iubire, deci e treabă serioasă, de suflet), PSD-iştii şi PNL-liştii au spus că dragostea şi prietenia dintre consilierii judeţeni, de orice culoare politică, durează din vremuri imemoriale. „Nu s-a făcut politică în Consiliul Judeţean Caraş-Severin, s-a făcut numai şi numai administraţie!”, spune neoliberalul Ionesie Ghiroghioni, social-democratul Nicolae Ştefănescu şi liberalul Ioan Cojocariu. S-a uitat cum se distribuiau bani de la Guvern pe criterii politice, motiv pentru care, la un moment dat, PSD-iştii au şi intrat în grevă politică, refuzând să mai voteze hotărârile Consiliului Judeţean, s-a uitat (vorba vine) cum Frunzăverde nu a vrut să dea un leu Reşiţei, pe motiv că are destui bani(!), s-a uitat conflictul panseluţelor şi al centralelor de termoficare din Consiliul Local Reşiţa. Câte şi mai câte au fost uitate, rase, şterse din memoria politicienilor locali, de tornada politică de primăvară-vară, care i-a amestecat pe foştii PDL-işti cu PSD-iştii şi PNL-iştii, în marele USL de Caraş-Severin. În afara (val)vârtejului au rămas câţiva PDL-işti consecvenţi, care acum sunt duşmanii lui Frunzăverde, fondatorul PD în judeţ şi ideologul popular al partidului devenit PDL. Aceşti PDL-işti neantrenaţi de vârtej, reprezintă acum opoziţia politică locală, alături de diaconeşti, o specie politică în care s-au amestecat oportuniştii, naivii şi proştii. Pentru liniştirea diaconeştilor, trebuie să precizez că astfel de caractere se găsesc din plin şi în celelalte partide, aşa că nu e cazul să dispere. Ţărăniştii aproape că au dispărut, iar verzii îşi iţesc colţul firav, ca un fir de iarbă pe sub zborzii cenuşii (Pentru cei nefamiliarizaţi cu graiul bănăţean, fac precizarea că zborzul este un bulgăre de pământ uscat. Zborzul este, în general, un element negativ, dar, în satele bănăţene de pustă, unde pietrele sunt o raritate, câinii răi sunt alungaţi cu zborzi. Are şi zborzul utilitatea lui.)

Prin urmare, contrariat de furtunile violente, în alternanţă cu arşiţa apăsătoare, ies şi eu la scară, în faţa blocului, pregătit să răspund, în caz că mă întreabă cineva: Aşa ceva n-am văzut de când sunt!

Matei Mircioane