Anton Georgescu a conferenţiat despre ruşine

Unul dintre constructorii căii ferate Anina – Oraviţa s-a sinucis de ruşine!

Eseistul Anton Georgescu a conferenţiat, la sfârşitul săptămânii trecute, la „Clubul discuţiilor interesante”, de pe lângă Direcţia pentru Cultură Caraş-Severin, despre ruşine, prezentând textul cu titlul „Un sentiment dezirabil – ruşinea”. Reamintesc faptul că acest club, înfiinţat de către poetul Iacob Roman, consilier superior la Direcţia pentru Cultură, mai este cunoscut şi sub denumirea de „Clubul înţelepţilor”, aceasta fiind, de fapt, denumirea sub care a făcut oarecare carieră, fie datorită celor care l-au vorbit de bine, fie din cauza celor care l-au ironizat.

La „Clubul înţelepţilor” au loc, în fiecare vineri, dezbateri pe teme anunţate şi despre care unul dintre membri se obligă să scrie un referat, un eseu sau o simplă prezentare cu informaţii culese din bibliotecă sau de pe internet.

La cea mai recentă dezbatere, inginerul Anton Georgescu, eseist şi jurnalist, a scris despre ruşine, pornind de la cuplul originar, Adam şi Eva, cei doi protopărinţi, care au cunoscut ruşinea gustând din pomul cunoaşterii, până la texte bisericeşti, la moraliştii francezi, la ruşinea regăsită în proverbe populare, „ruşinea” cucoanelor din dramaturgia lui Caragiale, „Ruşinea fetelor”, o floare despre care se spune că se găseşte tot mai rar, ruşinea la care, mai recent, făcea apel Gabriel Liiceanu, în „Apel către lichele” etc.

Deşi nu împărtăşim opinia eseistului, că ruşinea ar fi fost ascunsă în pomul oprit şi ar fi fost asimilată de oameni după ce au consumat din fructul cunoaşterii, considerăm că eseul abordează în manieră originală, diferitele aspecte ale unui sentiment în continuă evoluţie, despre care autorul susţine că se află pe cale de dispariţie.

Am identificat în text şi un eveniment inedit, un suicid comis din cauza ruşinii, consemnat de Anton Georgescu: „Totuşi, în vremuri în care renumele era decisiv, chiar şi aceste neîmpliniri puteau duce la soluţii extreme: se cunoaşte cazul inginerului austriac, constructor al căii ferate Oraviţa – Anina, care, greşind traseul unui tunel, s-a aruncat de la gura acestuia în prăpastie. Se numea Johann Ludwig Dollhof-Dier şi se întâmpla prin 1860”.

În final, autorul concluzionează că ruşinea poate fi întâlnită frecvent în textele literare, însă în viaţă se întâlneşte „cu o frecvenţă şi intensitate tot mai reduse”.

Anton Georgescu a promis că va dezvolta subiectul, abordând evoluţia ruşinii în diferite epoci, zone geografice şi categorii sociale. Totodată, autorul a spus că nu se va referi la sentimentul de ruşine la politicieni, deoarece în acest domeniu nu are subiect.