Cu Băsescu, ne mai pasă?

Am urmărit cu ceva luni în urmă, un discurs al domnului preşedinte Traian Băsescu cu atenţie, cu o mică doză de speranţă şi, pe măsură ce minutele treceau, cu multă amărăciune. Şeful statului venea cu aceleaşi vechi proiecte, înţepenite prin mocirla intereselor politicianiste. Că am stabilizat, că am reformat, că am modernizat. Ce, domnule preşedinte? Ce am modernizat în toată cloaca socială şi instituţională ce ne înconjoară? Să luăm ministerele şi instituţiile statului la rând ar fi un demers lung, plicticos şi în van. Doar câteva exemple. Au fost disponibilizaţi două sute de mii de bugetari iar, celor rămaşi li s-au redus salariile. Frumos, dacă spui că ai făcut toate acestea pentru stabilitate economică şi pentru a scăpa ţara de la colaps. Numai că, disponibilizaţii, în mare parte, sunt acele persoane ce ar fi putut să fie angajate, conform schemei de personal. Mai pe şleau, au fost disponibilizate locurile prevăzute în schema de personal, dar niciodată ocupate cu vreun angajat. Partea dureroasă vine din tăierile salariale. N-a contat că bugetarii îşi antamaseră anumite cheltuieli pe termen lung, bazându-se pe securitatea salariului anual. Nu, s-a tăiat cu sânge rece. Şi nu a fost destul. Curtea de Conturi a descoperit că bugetarii primiseră nişte bani ilegal şi trebuie să-i restituie până la ultimul leu. Bani prevăzuţi prin contractele de muncă, oficializate de instituţiile statului. Dar, când e vorba de pălmaşi, ciocul mic! Ei să plătească reformele şi austeritatea. N-a pomenit nimic domnul preşedinte despre averile nesimţite ale şefilor din sectorul bugetar. De ce? Poate pentru că toţi şefii instituţiilor de stat sunt numiţi politic, în urma unui simulacru de examen? Îi dau dreptate marinarului când spune că toţi cei ce fac parte din clasa politică sunt o apă şi-un pământ. Aici nu-l contrazic, dar îmi permit să-l întreb de ce nu a reuşit să modernizeze şi acest segment al luptei anticorupţie, antişpagă? A evitat cu eleganţă acest subiect, dar a recunoscut că i-a lipsit comunicarea cu poporul. Să-i comunice ce? Lasă, băi profesore, trăieşte tu cu zece milioane, că până la şeful de la… nu-mi bat tunurile. Sau, mamaie, ţi-am luat două milioane de la pensie, dar promit că la alegeri îţi dau un salam şi-un kil de zahăr dacă ne alegi tot pe noi. M-aş fi aşteptat ca Traian Băsescu, cel care se arogă ca un tip călit pe mările şi oceanele lumii, să fi luat bisturiul şi să extirpe puroiul din politica şi societatea românească. N-a făcut-o nici măcar declarativ. Cred că tocmai am asistat la momentul în care barca vajnicului comandant a început să ia apă la pupa.

Şi iată că barca s-a apropiat de limita naufragiului, cu ocazia propunerii de suspendare a preşedintelui. Un alt discurs al domnului preşedinte, alte acuze la adresa politicienilor din opoziţie, cărora nu le pasă de ţară. Din nou de acord cu dumneavoastră, domnule preşedinte. Dar, cu toată sinceritatea, nici dumneavoastră nu cred că vă pasă. Trebuia să fiţi garantul democraţiei, al respectării Constituţiei şi implicit al asigurării unui trai decent pentru cetăţeni. Din păcate, nu aţi făcut-o. Nici măcar nu îmi pasă dacă rămâneţi sau nu preşedinte. Pentru mine nu mai existaţi. Noroc cu Aspazia, care prin anii 70 a trântit nişte examene de admitere la Drept. Sunteţi din nou preşedinte. Să trăiţi bine!