Bonus pentru premianţi

Limitele unui trai civilizat şi, mai nou, normele europene nu ne permit să-i ignorăm pe cei aflaţi în suferinţă sau nevoi. Graniţele extreme ale unui fals şi păgubos altruism, ne fac să inventăm tot felul de favoruri pentru cei, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi mai şmecheri decât majoritatea. Vorbim aici de falşii handicapaţi, o parte a ajutaţilor social, de falşii neputincioşi. Termenul de ajutor social nu îşi are practic aplicabilitate într-o ţară în care cei ajutaţi nu trebuie să recompenseze în vreun fel ajutorul primit. Lunar, o parte din contribuţia mea către stat le revine acestor oameni. Aceşti primitori de ajutor ar trebui să presteze muncă în folosul comunităţii. Dar, indivizii îşi fac rost de concedii medicale, pentru a chiuli. Îţi râd în nas că eşti un prost care merge cel puţin opt ore pe zi la lucru.

Ne lovim zilnic de anunţuri prin care ni se cere ajutorul pentru cei mai năpăstuiţi de soartă. Dese însă, au fost cazurile în care unele organizaţii de hoţi, au cerşit bani pentru nişte copii fictivi, pentru persoane care nici măcar nu existau în vreo evidenţă. Înduioşat de imaginea unui copil ţintuit în scaun cu rotile, tu ai băgat mâna în buzunarul în care aveai hrana copiilor tăi pentru două zile şi ai dat din puţinul tău, bucurându-te că ai un copil sănătos, nu ca acel din fotografia care îţi era băgată sub nas. Şi poate ai mers la o cafea şi ai auzit discuţia cerşetorilor de bani pentru cazuri inexistente. Cu siguranţă se vorbea de sume mari şi de prostia celor care îi dădeau, impresionaţi fiind de o poză trucată.

Şi totuşi, România nu poate fi doar ţara cerşetorilor, a persoanelor cu fals handicap, a şmecherilor, a leneşilor şi a hoţilor. Tot mai puţinul rămas în mine din ceea ce unii numesc patriotism, mă instigă să cred că mai putem vorbi despre premianţi,de ce nu despre oameni cinstiţi. Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.