Prisma » Ştiinţă » Proiectul Sunjammer

Proiectul Sunjammer

Cele mai multe nave spaţiale au durata de viaţă limitată de gama şi capacităţile consumabilelor. De obicei, nava spaţială are nevoie de combustibil pentru a se deplasa în locul propus, transformându-se în final în gunoi inutil (şi foarte scump), de îndată ce carburantul ei s-a epuizat. Acesta este motivul pentru care cercetătorii au fost, pe măsura dezvoltării tehnologice, în căutarea de modalităţi noi pentru a menţine nava în funcţiune mai mult. Astfel s-a ajuns la conceptul unei imense, ultra-subţiri vele desfăşurate în spaţiu, care foloseşte presiunea luminii Soarelui pentru a oferi transport fără carburant, o ideea ce poate părea din zona filmelor science fiction, dezvoltată de o echipă de cercetare de la NASA.

O navă spaţială propulsată de o velă solară funcţionează exact ca o barcă propulsată de o velă. În cazul navigaţiei terestre, vântul din pânze este format din molecule de aer, în timp ce în cazul unei nave spaţiale, vântul este format din fotoni.

În ambele cazuri, vele mai mari te fac să navighezi mai repede, şi, în funcţie de cum sunt poziţionate, se poate călători în orice direcţie. Cea mai mare diferenţă între o barcă cu pânze şi o velă solară este scara ei: pentru a capta presiunea radiaţiilor de la soare este nevoie de o suprafaţă foarte mare.

Denumită Sunjammer, în onoarea cărţii cu acelaşi nume din 1964 a lui Arthur C. Clarke, în care autorul a inventat termenul de “navigaţie solară”, pânza măsoară aproximativ 38 metri pe latură şi are o suprafaţă totală de aproape 1208 metri pătraţi. NASA a încheiat un contract cu o firmă privată, L’Garde Inc. din Tustin, California, pentru a construi Sunjammer.

puncte-lagrange

Misiunea de zbor cu vela solară este stabilită pentru sfârşitul anului 2014 cu destinaţia punctul Lagrange 1 Pământ – Soare*, o poziţie în spaţiu situată la aproximativ 3.000.000 de kilometri de Pământ.

Sunjammer nu va fi prima misiune din lume de tip velă solară. NASA a lansat NanoSail-D, cu o suprafaţă de doar 9.3 metri pătraţi, în noiembrie 2010. Sonda japoneză Ikaros şi-a desfăşurat „pânzele” în iunie 2010, devenind prima navă care s-a deplasat prin spaţiu propulsată doar de lumina soarelui.

Un punct Lagrange este un loc într-un sistem orbital în care forţele gravitaţionale a două corpuri masive (cum ar fi Pământul şi Luna) se combină pentru a crea zone în care un corp mult mai puţin masiv (cum ar fi o staţie spaţială), se poate parca în timp şi este staţionar relativ la cele două obiecte mai mari. Există cinci asemenea puncte unice unde poţi să stai pe termen nedefinit.

Spread the love


Scrieti un comentariu