Omul sau sistemul, oul sau găina?

Una dintre întrebările intrate în folclorul românesc este cine a fost întâi, oul sau găina? Cred că extrapolând trebuie să ne punem întrebarea, şi să răspundem prin acţiunile noastre, dacă dorim într-adevăr schimbarea de esenţă a societăţii româneşti: Omul sau sistemul?! Asupra cui trebuie să acţionăm pentru a reuşi să determinăm transformarea şi alinierea societăţii româneşti la valorile occidentale. Autoreflexia trebuie să ducă la transformarea culturală şi civilizaţională în concordanţă şi alături de ţările din Europa de care ne-am legat destinul.

Întâi trebuie să ne definim valorile pe care le promovăm. Spiritul critic este de o însemnătate covârşitoare pentru realizarea acestui deziderat. El nu este în esenţă demolator şi nepatriotic, el identifică, uneori rezolva sau clarifică, lacunele unei societăţi ce se vrea democrată. Nu există democraţie fără critică, doar că trebuie evitat efectul letal. Dacă nimeni nu apără democraţia, toţi o critică, pot apare fenomene de tip totalitarist. O societate ca a noastră care se lamentează şi neagă permanent valorile occidentale – face mereu trimitere la comunism, nicidecum la valori autentice – oricând poate aluneca spre o dictatură. Deşi, paradoxal, dictatura nu a rezolvat niciodată problemele cu care se confruntă individul, mai mult decât atât, în istoria noastră recentă dictatura a adus foametea permanentă, desconsiderarea omului şi reducerea lui la zero, nedreptatea sociala la nivel maxim, nemaiîntâlnit. Contrar acestor realităţi, invocarea comunismului rezultată din lipsa de convingeri şi a slabei credinţe în democraţie, este tema curentă şi agenda publică dominantă. Concursul mass-media, voluntar sau involuntar, contribuie major la întreţinerea acestei stări.

Schimbarea în profunzime a sistemului şi determinarea individului să adere şi să respecte valorile occidentale, armonizarea conduitei şi renunţarea la îndeletnicirile ce împiedică sau ţin pe loc evoluţia pozitivă a societăţii, realizând ca mimetismul sau poziţionarea în afara acestor deziderate sunt cele care opun o rezistenţă captivă, sunt greu de destructurat. Acestea întârzie sau viciază procesul de culturalizare, iniţiativa creatoare, spiritul activ, educaţia etc. Rămânerea la coada Europei şi exemplul negativ, în majoritatea cazurilor, trebuie să producă încrâncenarea pentru schimbare, nu să ne dezvolte critica criticului, revolta, aproape întotdeauna tragem concluzia că suntem persecutaţi pe nedrept.

Valorile universale, valorile şi năzuinţele individuale, nu pot fi atinse fără setul de valori occidentale, politice si sociale, fără susţinerea reală a democraţiei şi perfecţionării ei, fără economie de piaţă, fără respectarea drepturilor cetăţeanului. Un sistem instituţional corect si neîmpovărător, o birocraţie moderată şi echilibrată, echilibrarea bugetului naţional printr-un raport corect între salarizare şi dezvoltare sau investiţii, susţinerea cu prioritate a liberei iniţiative sunt câteva dintre subiectele agendei publice care trebuie studiate şi dezbătute de cetăţeni şi organizaţii neguvernamentale.

Un proiect de anvergură pentru Romania se lasă aşteptat. Un proiect politic, care sa unească energiile, atât de necesare României, în acest moment nu există. Nici măcar schematic. Definirea corecta a priorităţilor în funcţie de valorile la care volens-nolens am aderat, poate fi emanaţia unui proiect politic sau a unui proiect civic de anvergură. Acesta trebuie iniţiat şi susţinut de către cei care “nu pot dormi de grija tarii”, de acei cărora nu le este indiferentă direcţia spre care ne îndreptăm. Ţara este prost guvernată, civismul este sub cota de avarie, puterea sau opoziţia nu au niciun proiect (viabil sau neviabil) pentru România. Numai valul trânteşte puterea politică: opoziţia de ieri s-a căţărat pe el, dar lipsa de viziune este evidentă. La întreba-rea filozofilor greci “oul sau găina”, Aristotel susţine că au existat întotdeauna, fără o primă pasăre sau un prim ou. Acelaşi răspuns la întrebarea “Omul sau sistemul” este oportun şi în cazul nostru, „deopotrivă sunt responsabile pentru prezent”. Doar ca pentru viitor “omul” este tributar atât lui cat si sistemului.

Vlada Vişatovici