Bădăranii noştri cei de toate zilele

A murit regele ţiganilor. La priveghi, preşedintele ţării, Traian Băsescu. A murit Costică Ştefănescu, fatidic oarecum, în aceeaşi vreme. Preşedintele n-a dat un rege pe o stea, o adevărată legendă a sportului românesc (era să scriu romalesc). Domnul preşedinte s-a delimitat permanent, cu multă gălăgie, de practicile fostului preşedinte, Ion Iliescu. Se pare însă, că au un punct comun, manifestat prin aversiunea faţă de regalitate. De cea adevărată, reprezentată de Regele Mihai al României. Dacă la Ion Iliescu, care a interzis intrarea Regelui în ţară imediat după 1989, ar mai fi circumstanţe atenuante, educaţia comunistă fiind total ostilă regalităţii, ne-am fi aşteptat ca domnul Băsescu, preşedinte ales din postura nominalizării de către un partid declarat de dreapta, să fie ceva mai diplomat dacă nu mai aproape de Casa Regală. Din păcate, actualul preşedinte nu a ratat ocazia de a fi cel puţin lipsit de maniere în relaţia cu Regele Mihai. Nu a participat la discursul acestuia din Parlament prilejuit de împlinirea vârstei de 90 de ani şi a ţinut să-l declare trădător vizavi de evenimentele de la 23 august 1944. După aceste bădărănii s-a declarat ofuscat de faptul că a fost nevoit să suporte la rândul său, o bădărănie din partea şefului Senatului, domnul Crin Antonescu. Care, în stilul său malangabist, a crezut de cuviinţă să părăsească sala în momentul în care preşedintele Băsescu îşi începea discursul prilejuit de instalarea noului ministru al Transporturilor, o persoană din partidul condus chiar de şeful Senatului. A avut, totuşi, „onoarea” de a fi comis o impoliteţe. Bădărănia pare a fi ajuns una dintre caracteristicile primare ale omului politic din România. Un fel de punct obligatoriu din cv-ul necesar parvenirii în vreo gaşcă politică.

O scurtă recapitulare. Ion Iliescu, de stânga, a interzis accesul Regelui Mihai în ţară, dar l-a recunoscut, cu ştampila de preşedinte, pe regele ţiganilor. Traian Băsescu l-a „înjurat” pe Regele Mihai, dar a fost prezent să-şi prezinte omagiile la catafalcul regelui ţiganilor. Amândoi s-au plâns de multe ori, de lipsa de respect faţă de instituţia preşedinţiei. În acelaşi timp, amândoi au dat dovadă de lipsă de respect faţă de diverse instituţii ale statului român dar şi faţă de personalităţi marcante ale istoriei româneşti. Se spune că, cine seamănă vânt culege furtună. Dar cu bădărănia cum rămâne?

Dan Popoviciu