Fără număr, fără număr!

Sunt nu uimit ci supărat că am avut dreptate şi cu ce spuneam la constituirea ultimului guvern al României: ”şi ăştia vor face la fel ca ceilalţi!”. Mă refeream, fireşte, la (ne)aplecarea înspre nevoile cetăţenilor. Domnişorul Ponta, la început alături de ştrumful cel somnoros, Crin, a plecat la drum, cred eu, cu o prea mare încredere în baroneţii PSD din teritoriu. A venit vremea, după îndelungate prăduiri ale banilor publici, ca unii dintre ei să nu mai fie electibili pentru finanţări preferenţiale. Unde mai pui că strici şi imaginea partidului, că de alianţă nu se mai poate vorbi acum decât ca despre un dovleac cu chip de moroi, că tot vine încă o serbare americănească. Dar, baroneţii vor bani! Doar n-au investit aiurea în găleţi, ţuică şi mititei pentru a asigura triumful partidului!

Şi-acum, vine problema. Pentru premierul Disney, dar mi-e teamă că problema sa va deveni doar a noastră. Să mă explic. Pentru a da în continuare bani baronilor, prin te miri ce proiecte sau lucrări de interes public judeţean este nevoie de atragerea de bani la buget. Bugetul, mai nou, s-a rectificat pe negativ. La sănătate, dă-i dracu de proşti că, oricum merg cu plicurile în buzunare, la muncă, unde toţi guvernanţii au dus o politică din care nu puteai înţelege altceva decât că statul vrea să decedezi la vârsta pensionării şi altele, nu are rost să le înşir. S-a rectificat negativ şi bugetul ANI, CCR, încât am crezut că negativismul bugetar îi este destinat parţial şi preşedintelui Băsescu. Dar, când am văzut că pozitivă este rectificarea la servicii, m-am gândit că premierul a fost mantelat de preşedinte sau s-or fi împrietenit pe pactul ăla de coabitare.

În rest, numai de bine, pentru noi, amărăştenii. Cresc din nou taxele. În condiţiile în care şpăgarii au trecut ştacheta de milionul de euro! La energie, fireşte! Dar, tu statul român te dovedeşti un aprig apărător al justiţiei. Îl bagi la beci pe poliţistul erou al ministerului pentru că dăduse cu băţul prin muşuroiul procurorilor ce amuşinau prin cancelariile politicienilor ce aveau şi ei o slăbiciune pentru mafioţii ce le erau scut şi reazem la conturile bancare şi, eventual, agenţi electorali prin secţiile nu de poliţie, ci de vot. Stai şi te întrebi ca prostul. Dacă şpaga per individ trece de suta de mii de euro, în condiţiile unui salariu minim pe economie de două sute de euro, chiar nu găsim răspunsul pentru găurile din buget?

Şi, iată că se închide cercul. Băieţii au cotizat pentru triumful partidului în alegeri, partidul sau încă alianţa trebuie să le dea zăhărelul. Furat din buzunarul fiecărui cetăţean onest al acestei ţări. Dar, îi mai pasă cuiva? Vă invit să ascultaţi primul vers din imnul naţional al Franţei. Că de deşteptat, noi românii, se pare că avem deşteptătoarele date pe silenţios.

Dan Popoviciu