Minunata Românie

Un apel disperat la 112 şi ambulanţa pleacă în misiune. Unei gravide i-a venit sorocul mai devreme şi asta a devenit o situaţie deranjantă pentru medicul ce programase naşterea la un alt moment. Totul se întâmplă într-un orăşel de provincie. Ambulanţa vine de la judeţ. În drum, mai era un orăşel de provincie, cu spital şi cu medic de specialitate. Domnul medic specialist din orăşelul de provincie numărul doi, solicitat, declară că, în niciun caz nu se va deplasa la spital pentru a vedea despre ce este vorba, pentru că este deja în weekend şi-şi bagă picioarele în ele de proaste care nu ştiu când trebuie să nască. Adică, refuză să-şi facă meseria. Ambulanţa merge mai departe. Fătul scoate mânuţa şi se blochează în scurtul dar greul drum către viaţă. Mama imploră medicul de pe ambulanţă să-i salveze copilul. Copilul e deja mort. Mânuţa încă îi bălăngăne între picioarele femeii. Pricepe şi gravida, după alte zeci de kilometri, şi nu-ll mai roagă pe medicul de urgenţă decât să o salveze pe ea. Ajung la judeţ, fătul mort, femeia, o tânără de nici 25 de ani, în agonie. Ginecologii din orăşelele de provincie numărul unu şi doi şi-au petrecut weekendul în linişte, fără a ajuta o tâmpită de vacă gravidă să fete.

În Caraş-Severin s-au desfiinţat spitalele din câteva localităţi, ca ofrandă pe altarul reformei în sănătate. Cele care au rămas sunt sufocate de sute de cazuri ce ar fi putut fi tratate în fostele unităţi spitaliceşti. Pacienţii, cei norocoşi, care au aparţinători cu venituri suficiente, îşi cumpără cele necesare tratamentului, în spitalele rămase. Tot conform reformei în sănătate, se va introduce coplata asistenţei sanitare. Sau, după cum merg lucrurile acum, se va oficializa contribuţia bolnavului cu diversele efecte sanitare. Vor fi şi nişte bani în plus? Se va legaliza şi atenţia faţă de medic? Greu de spus! Între timp, medicii prosperă. Vreau să spun clar că, o merită. Mult mai civilizat şi creştinesc ar fi ca prosperitatea să le fie oferită de salarizarea de la locul de muncă şi nu de subterfugiile la care recurg pentru a-şi asigura nivelul de trai normal pentru orice medic din lumea asta. Dar nu, la România, cum spun ţiganii de etnie romă, totul este pe dos. De ce nu ar fi aşa şi recunoaşterea capacităţii profesionale a celor ce dau dar şi iau viaţă în mod tragic semenilor lor? Îi înjurăm când le băgăm ceva euro în halate, dar le plângem pe umăr şi le sărutăm mâinile când ne readuc la viaţă copiii, soţiile sau părinţii. Sunt medicii din România, plătiţi ca un salahor căruia i se cere să fie de multe ori Dumnezeu. Minunata şi reformata Românie!

Editorial – Dan Popoviciu