Memorialul, frământări şi imagine

Începusem data trecută o relatare despre Memorialul Revoluţiei de la Timişoara şi am selectat o prezentare a publicaţiilor sale. Prezentarea unei instituţii de asemenea importanţă istorică, socială şi morală nu se poate face în câteva paragrafe; ea trebuie văzută, revăzută şi înţeleasă. Iar acum, dacă adăugăm şi câteva secvenţe ale transformărilor sale recente, poate ajutăm la crearea unei imagini orientative şi chiar la ivirea interesului public. Dramatismul din aceşti câţiva ani, care-l marchează, se potriveşte în fond cu sorgintea instituţiei, născută din dramatismul unei Revoluţii greu de asemuit, iar ieşirea încă odată la liman cu fruntea sus se asociază de asemenea pe deplin caracterului unor înfăptuitori: ai Revoluţiei şi ai continuării ei.

Atribuirea unui corp de clădire al unei foste cazărmi Memorialului s-a făcut cu sprijinul ministrului, pe atunci, al Apărării Naţionale Gabriel Oprea, iar sincopele în continuare au fost depăşite cu dăruirea şi tenacitatea cunoscute, marcă a echipei lui Traian Orban şi Gino Rado, pe care i-am mai amintit. Nu doar atât. „De altfel, Gabriel Oprea s-a implicat şi a sprijinit, ca parlamentar de Ilfov, ridicarea, după mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, a bisericii ecumenice de la Popeşti-Leordeni, pe locul unde a fost aruncată cenuşa Martirilor timişoreni. Coincidenţă sau nu, sfinţirea bisericii a avut loc acum un an, în 2 iunie2011!” Am citat din articolul Memorialul Revoluţiei în casă nouă. O fostă cazarmă militară devine muzeu, de Adina Hornea Abruda din acelaşi nr. 1(10) al revistei Memorial 1989. Buletin ştiinţific şi de informare. Citim în continuare.

„Pentru unii timişoreni, mai ales tineri, dar nu numai, Memorialul Revoluţiei este încă o ecuaţie cu una sau mai multe necunoscute. Unii ştiu că e ceva, acolo, legat de Revoluţie, care a fost, şi ea, ceva, cândva… Alţii cunosc doar că există un muzeu cu expoziţii şi exponate dedicate Revoluţiei, fără să fie la curent cu faptul că muzeul este dublat şi de un Centru de Documentare, Cercetare şi Informare Publică, unde specialiştii, dar şi cei dornici să afle mai multe despre un subiect încă destul de controversat şi palpitant (în sensul cel mai bun al cuvântului!), pot să consulte o arhivă din ce în ce mai consistentă despre Revoluţie şi nu numai. Memorialul Revoluţiei a alocat o parte din resursele sale, atât financiare, cât şi umane, pentru redarea etapelor comunismului, care au precedat şi declanşat, în cele din urmă, evenimentele din Decembrie 1989. Asta pentru că nicio revoluţie nu apare din neant, iar pentru a-i descifra, cât de cât, „iţele” e mai mult decât necesară studierea în profunzime a „războiului”, ce are, uneori, „o vechime” chiar şi de zeci de ani! Deci comunism, Revoluţie şi post-Revoluţie pentru unii, post-comunism pentru alţii sunt temele studiate, disecate şi expuse la Memorialul Revoluţiei. Care mai posedă, să nu uităm, o bibliotecă ce se îmbogăţeşte şi ea, permanent, atât cu titluri noi, cât şi vechi. O bibliotecă unde şi-au găsit locul şi donaţiile de cărţi şi de reviste pe care le-au făcut, pe parcursul anilor, idealiştii care mai credeau şi mai cred că a trăi înseamnă şi altceva decât a roade ciolane sau oscioare (în funcţie de mărimea… botului şi, mai ales, de ascuţimea… cotului!). […]

Despre expoziţia O cronologie a războiului rece, realizată în condiţii grafice excelente, al cărei responsabil de proiect este scriitorul Romulus Rusan, a vorbit criticul literar Cornel Ungureanu, schimbând, de această dată, rolul şi locaţia. Pentru că, de câţiva ani buni, domnia sa este gazda lansărilor de carte ale Memorialului Revoluţiei, de la „Orizont”, volume pe care le şi prezintă auditoriului.

Redăm, aproape integral, cuvântul criticului Cornel Ungureanu, în care este punctat atât aportul Eroilor Banatului la „scrierea” istoriei noastre, cât şi cel al oamenilor de litere Ana Blandiana şi Romulus Rusan la imortalizarea aceleiaşi istorii:

„În ’89 Timişoara a fost un centru al lumii, Memorialul este un centru al Timişorii, locul în care trebuie să ne amintim. Fiindcă, în asediul întâmplărilor de fiecare zi, uităm şi uităm tot mai repede cele ce s-au întâmplat nu numai de demult, ci istoria care s-a desfăşurat lângă noi, la doi paşi de noi. (…)

Ceea ce fac Ana Blandiana şi Romulus Rusan la Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, din fosta închisoare – n.n.-AG), expoziţia pe care au adus-o aici e un argument împotriva uitării, şi acest argument foarte puternic este întărit de imagini.

Războiul rece a însemnat o confruntare dură, în care Banatul şi-a avut eroii lui, şi-a avut sacrificiile lui; sunt aici, în această expoziţie. De care trebuie să ne amintim, fiindcă e o istorie importantă a Banatului şi a românilor, a rezistenţei împotriva unui asediu non-stop, a unui asediu gândit într-o formulă militară, într-o formulă ideologică, dar şi într-o formulă de propagandă foarte agresivă, foarte puternică, greu de suportat.

Este foarte important să ne gândim că războiul rece s-a încheiat la Timişoara şi nu s-a încheiat. Nu s-a încheiat, fiindcă va exista o confruntare perpetuă între istoria bună, a noastră, a Timişorii, a românilor, şi va exista o confruntare cu asediul care se numeşte falsificarea istoriei, care se numeşte, la alt nivel, terorism, agresiune.

Excepţionalii scriitori Blandiana şi Rusan au trecut de numeroase ori prin Timişoara, Ana Blandiana e din Timişoara, Romulus Rusan este solidar cu noi dintotdeauna, trebuie să le mulţumim, încă odată, pentru această expoziţie.”

Ne-ar fi plăcut să vedem mai multe personalităţi ale vieţii noastre culturale la inaugurare. De vină a fost, probabil, minivacanţa de Rusalii sau… Dar timpul nu este pierdut…!”.

Unul din avantajele noului sediu (în tot răul-i-un bine, nu-i aşa?), pe lângă mai mult spaţiu, acesta are şi curte, un viitor părculeţ. Aici, în faţa sediului, şi-a găsit locul un segment din Zidul Berlinului, pe care capitala RFG l-a atribuit Memorialului Revoluţiei din Timişoara ca donaţie. Cu condiţia rezolvării transportului; colosul de beton având 2,5 tone. O întreagă epopee coordonată de acelaşi Traian Orban. (Pasaje din istoria sediilor, ibidem pag. 185-187).

Nu doar anii şi deceniile, cum spuneam data trecută, păstrează o astfel de memorie. Secolele vor veni şi-şi vor aminti, păstrând în faldurile lor amprenta unui timp al prefacerilor adânci, al ieşirii de „supt vremi”.

Anton Georgescu

PS – Adresa Memorialului Revoluţiei din Timişoara este str. Oituz nr. 2B, cod poştal 300.086, aproape de „Roza vânturilor” de la capătul bd. Take Ionescu, spre p-ţa Mărăşti (Clinicile noi).