Copiii sunt oglinzi ale mediului în care se dezvoltă

Tot mai multe instituţii, mai mult sau mai puţin implicate în ceea ce reprezintă copilul ca fiinţă socială, dezvoltă programe de prevenire a agresivităţii în rândul copiilor. Şcolile şi grădiniţele propun proiecte pe această temă. Sursele media abundă de articole despre agresivitatea infantilă şi este tot mai vizibil că ceastă problemă a luat o mare amploare, mai ales în rândul adolescenţilor. Care este cauza acestei probleme ce are un efect pe termen îndelungat?

Psihologii spun că violenţa apare la copii încă din prima copilărie, adică perioada de la 1 la 3 ani şi reprezintă încercarea copilului de a se impune, a testa limitele sau a atrage atenţia. Copii învaţă prin imitare şi identificare şi acest lucru îl întâlnim şi în domeniul emoţional. Ei învaţă privind la părinţi sau la alţi adulţi importanţi pentru ei. Copii sunt oglinzi ale mediului în care se dezvolta. Atunci când văd că persoane din mediul lor familial, persoane importante pentru ei, îşi manifestă mânia, nemulţumirea intr-un mod violent, agresiv, impulsiv, învată că o astfel de manifestare este cea normala si că acesta este singurul mod valid de rezolvare a conflictelor.

Ce e de făcut sau ce propun specialiştii?

Dacă nu se iau măsuri concrete încă de la primele semne de violentă, agresivitatea din primii ani ai copilăriei se va regăsi mai târziu în perioada adolescenţei si chiar la maturitate.

Prezentul ne confirmă o creştere a manifestărilor violente în rândul tinerilor: la scoală, pe stradă sau in locurile publice, iar acest lucru ar trebui sa fie un mare semnal de alarmă referitor la viitorul societăţii în care vom trăi, ne vom creşte copii sau nepoţii. Ne dorim oare o asfel de lume?

Răspunsul tuturor este un “nu” hotărât.

De ce fac ei asta? Poate pentru a umple un gol din viaţa lor, sau pentru a atrage inconştient atenţia asupra nevoilor lor reale, ori poate pentru a evita confruntarea cu realitatea concretă. De ce se manifestă violent? Pentru că violenţa reprezintă lumea lor, lumea în care ei deţin controlul.

Toate comportamentele agresive din familie sunt valorizate, la nivel mai redus, desigur, de către anturaj, iar mai apoi de către societate pentru că tinerii copiază modelele existente in prezent.

Cum dar să nu fie violent copilul sau tânărul când acasă mama şi tata se ceartă si se denigrează reciproc, când în mijloacele de transport, în parcuri si în magazine întalnesc adulţi furioşi si agresivi, sau când pe şosele legea traficului se face cu pumnul, când pe toate posturile Tv violenţa deţine supremaţia, nu mai vorbim de jocurile pe calculator sau filmele Tv! Oare asta ne dorim pentru copii noştri? Haide-ţi dar să ne schimbăm noi, cei care reprezentăm lumea lor, ca mai apoi să ne oglindim in ei!

Elena Franţ