Crusta de gheaţă de pe Titan acoperă un ocean foarte sărat

Oceanul subteran din interiorul celei mai mari luni a lui Saturn, Titan, ar putea fi la fel de sărat ca unele mostre de apă de pe Pământ, arată un studiu publicat recent.

Datele colectate despre anomaliile gravitaţionale de către nava spaţială Cassini sugerează că oceanul de pe Titan trebuie să aibă o densitate relativ mare. Apa sărată are o densitate mai mare comparativ cu apa dulce din cauza prezenţei de sare care adaugă mai multă masă la o cantitate de apă dată.

Cercetătorii cred că oceanul este, probabil, compus din apă extrem de sărată amestecată cu săruri dizolvate, compuse din sulf, sodiu şi potasiu. Densitatea indicată pentru această saramură ar da oceanului un conţinut de sare aproximativ egal cu cele mai sărate zone de apă de pe Pământ, ca Marea Moartă din Israel şi Iordania.

“Acesta este un ocean extrem de sărat după standardele de pe Pământ,” a declarat conducătorul principal al echipei care a publicat studiul, Giuseppe Mitri, de la Universitatea din Nantes, Franţa. “Cunoaşterea acestui lucru poate schimba modul în care privim acest ocean ca un posibil loc ce găzduieşte viaţă astăzi, dar condiţiile au fost foarte diferite acolo în trecut”.

Concentraţia medie de sare în oceanele Pământului este de aproximativ 3.5 la sută, dar în zone din Marea Moartă poate ajunge la 40 la sută.

Titan este înconjurat de un înveliş de gheaţă, dar, sub suprafaţă, oamenii de ştiinţă cred că există un ocean lichid.

Cassini a colectat date privind gravitaţia şi topografia în timpul unor zboruri în apropierea lui Titan din ultimii 10 ani, care au permis cercetătorilor să creeze un nou model al structurii învelişului de gheaţă situat la exteriorul acestei Luni.

Noul model sugerează că grosimea crustei de gheaţă variază în funcţie de suprafaţa Lunii. Acest lucru înseamnă că oceanul din interior este, probabil, în proces de îngheţare. În cazul în care acesta îngheaţă s-ar reduce şansele ca el să poată susţine viaţa, deoarece ar fi limitat schimbul de materiale între apă şi suprafaţă, consideră cercetătorii.

Noile date ar putea oferi, de asemenea, informaţii suplimentare despre atmosfera unică a lui Titan, care conţine în mod constant în jur de 5 la sută metan. Cum menţine Titan metanul în atmosfera sa când molecule acestui gaz sunt rupte rapid (timp geologic) de lumina soarelui este încă un mister pentru noi.

Oamenii de ştiinţă cred ca trebuie să existe un fel de proces natural care implică mişcarea metanului în atmosferă – de acolo cade înapoi pe suprafaţă sub formă de ploaie de metan – similar cu ciclul apei de pe Pământ. Suprafaţa lui Titan fiind îngheţată, cercetătorii cred că orice întoarcere a metanului în atmosferă trebuie să vină din câteva zone care nu sunt îngheţate, aşa numite “puncte fierbinţi”.

Misiunea Cassini-Huygens este un proiect comun NASA, Agenţia Spaţială Europeană şi Agenţia Spaţială Italiană.