Separarea bibliotecilor în judeţ

Manager prin vandalism?

10 iulie 2014

Am ezitat să intru în această incredibilă, unică şi ilegală acţiune de distrugere a unei instituţii, pe care am condus-o punând suflet şi ştiinţă de carte, 13 ani şi patru luni.

Am reuşit să fac din Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” o instituţie performantă, vizibilă la nivel naţional, în rând cu biblioteci care au condiţii net superioare. Să iei în condiţiile noastre superprovinciale două premii pe ţară (2000 şi 2010) nu e un lucru oare-care, cu toate că aici unii s-au făcut că nu-l observă.

Dacă intru azi, fără apartenenţă şi părtinire politică, într-o polemică necesară, este pentru că se-ntâmplă lucruri revoltătoare. Ceea ce generaţii de bibliotecari şi directori au clădit cu greu se face harcea-parcea, încălcându-se legi, fără respect faţă de meserie şi carte, dintr-o trufie de neînţeles la un manager, care nu apără meseria de bibliotecar, ci doar scaunul şi salariul. Dar să o luăm cât de cât metodic. Sunt fost director care ştie şi Cetăţean de Onoare al Reşiţei.

Legea spune că, în municipiile reşedinţă de judeţ, biblioteca judeţeană îndeplineşte şi rolul de bibliotecă municipală.

Aşa s-a ajuns ca, la o mare reducere de personal, când trebuia să dau 14 bibliotecari afară, primarul Mircea Popa să accepte să plătească 12 bibliotecari şi să prevadă anual o sumă de bani pentru achiziţie de carte la bibliotecă, să mă ajute cu scânduri pentru rafturi şi, la secţiile maghiară, sârbă, engleză, să-mi asigure numeroase rafturi noi. De fapt, în toată ţara, primăriile ajută bibliotecile, care asigură servicii culturale pentru populaţia municipiilor. Ani de zile am colaborat bine cu toţi primarii şi am prezentat raportul meu de activitate şi Consiliului Local Reşiţa, să ştie ce facem, cum cheltuim banii.

Deodată vine o lege care aparent împiedică o colaborare la Reşiţa. Managerul Clara Constantin, care a avut prima grijă să-şi facă un birou elegant, nu ca mine, nu caută să-şi apere instituţia. La conducere era U.S.L.-ul, Ministrul Culturii era liberal ca şi ea. Se putea face un serviciu cu oamenii plătiţi de primărie, fondul şi activitatea să nu fie întoarse pe dos. Dar managerul acesta chiar vrea să scape de cei 11 (un post fiind liber), salariul domnişoarei rămânând la fel. Erau aproape 400.000 de unităţi de bibliotecă. Câţiva ani la rând am înregistrat peste 10.000 de utilizatori anual. Să nu mai vorbesc de tipărituri, de acţiunile culturale consistente şi apreciate de presă. Azi, doar secţia Germană duce greul unor astfel de acţiuni. În debandada începută fără strop de profesionism, cu patrimoniul ce se face praf, anul va fi ocupat de rearanjări, fără ca biblioteca să-şi mai îndeplinească misiunea.

Aşadar, cei foşti 11 colegi sunt priviţi ca duşmani şi daţi afară din sediu. Managerul Clara Constantin nu se duce la primarul Mihai Stepanescu, să găsească o soluţie de compromis, o funcţionare în favoarea reşiţenilor.

La articolul 6 al Hotărârii Consiliului Judeţean din 27.02.2014 se spune că Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” are obligaţia de a încheia cu Consiliul Local al Municipiului Reşiţa un protocol de predareprimire a unor bunuri culturale (unităţi biblioteconomice) şi a unor mijloace fixe (calculatoare şi mobilier) în custodie. Nici vorbă de un protocol serios, cuprinzător, făcut cu bună credinţă. Managerul bibliotecii, de parcă toate bunurile ar fi ale ei de-acasă, nu bunuri publice, în serviciul reşiţenilor, a început devastarea arbitrară a bibliotecii.

Biblioteca Franceză a fost pur şi simplu vandalizată. Au fost smulse prizele, instalaţiile de încălzire şi de apă!

Ştie Clara Constantin cât de greu şi cu cât drag a fost amenajată această secţie?

Mă doare sufletul când ştiu cât de valoros, cu câtă grijă profesională şi în ce ordine era Fondul de publicaţii (adevărat tezaur), de pe str. George Enescu. A fost luat cu furie, fără nicio ordine, fără nici o evidenţă, depozitat alandala la Casa de Cultură. După toate instrucţiunile, acest fond (cu greutate foarte mare) nu se depozitează la etaj.

Ştie managerul cât îi trebuie să aranjeze un astfel de fond şi să formeze un bibliotecar care să ştie, să cunoască, să poată servi cititorii?

Pur şi simplu, managerul Clara Constantin se poartă ca un vechil de pe vremuri. A strâns grămadă toate calculatoarele, mobilierul, cărţile. Nu vrea să dea nimic la primărie.

În 1952, s-a înfiinţat Biblioteca Orăşenească, trecută şi prin bibliotecă raională, transformată apoi în Bibliotecă Municipală până în 1974, când pe baza ei, cu fondul, cu mobilierul şi în sediul ei s-a înfiinţat Biblioteca Judeţeană, care după 1990 poartă numele de „Paul Iorgovici”.

Din toane şi bun plac, cu o anume ură parcă, nu vrea să dea Bibliotecii Municipale nimic. Cică intercalează, apoi le dă în judeţ. Nu mai există nicio evidenţă a mişcării fondurilor.

O întreb în modul cel mai serios de ce a casat cartea valoroasă, pe care noi am salvat-o cu greu de la Marginea şi abia am păstrat-o în depozite improvizate? Era carte valoroasă. Oare managerul nu-i şi cititor şi iubitor de carte? De ce s-au luat cărţile din gestiune fără inventar? E o ilegalitate! Casările nu se fac după bunul plac, ca un abuz. Lasă, domnişoară manager orgoliul deoparte, răul a fost deja făcut.

Ce se mai poate face acum? Dă cel puţin 150.000 de cărţi Bibliotecii Municipale Reşiţa, mobilier, xerox şi calculatoare. Nu cred că e cazul să se ajungă la o acţiune judecătorească!

Eu ştiu că au dreptate şi îi susţin.

Nu s-a respectat Hotărârea Consiliului Judeţean. Biblioteca Anglo-americană a fost făcută fără niciun leu de la buget, cu ajutorul Rotary Club Reşiţa. Biblioteca Franceză, eu ştiu cum a crescut. În depozitul central, care nu are bibliotecar, sunt multe rafturi care sunt ale primăriei. Vreţi să vi le arăt, să vină primăria să le ia?

Aţi făcut ceva ce nimeni în ţară nu a făcut. Niciun om cu judecată normală, cu respect faţă de colegi, faţă de instituţia încredinţată şi faţă de meseria de bibliotecar, n-ar fi făcut aşa ceva. Numai Clara Constantin va intra în legendă cu asemenea „fapte culturale haiduceşti” la Reşiţa.

N-aţi fost în stare nici să înregistraţi în Cartea Funciară spaţiul obţinut de mine pentru noua bibliotecă. Managerul nu se poartă ca un vandal, domnişoară Clara Constantin. Ascultaţi şi de cei care şi-au tocit coatele prin biblioteci şi iubesc învăţătura. Purtaţi-vă frumos cu cartea şi nu distrugeţi ceea ce alţii au construit cu greu!

NICOLAE SÂRBU, fost director al Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici”

Drept la replică – Clara Maria Constantin

11 iulie 2014

Urmare a conferinţei de presă susţinute de către şeful Serviciului Public „Biblioteca Municipală” Reşiţa, precizăm următoarele:

Conform legislaţiei în vigoare, bibliotecile judeţene îndeplinesc în reşedinţele de judeţ şi rolul de biblioteci municipale. Înfiinţarea, la Reşiţa, a Serviciului Public „Biblioteca Municipală” Reşiţa nu anulează rolul de bibliotecă municipală a Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Caraş-Severin, aceasta deservind comunitatea locală şi judeţeană.

Situaţia cu care ne confruntăm în acest moment este una aparte şi fără precedent, datorită faptului că Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Reşiţa era singura bibliotecă judeţeană din ţară care primea finanţare pentru o parte a personalului de la Consiliul Local Reşiţa. Urmare a unei legi fiscale intrate în vigoare la începutul acestui an, instituţiile nu mai putea fi finanţate din două surse diferite, ceea ce a impus o reorganizare a instituţiei bibliotecii.

Printr-o hotărâre a Consiliului Local Reşiţa s-a înfiinţat Serviciul Public „Biblioteca Municipală” Reşiţa, cu sediu şi conducere proprie. Au urmat alte hotărâri ale Consiliului Local Reşiţa prin care se revoca dreptul de administrare al Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Caraş-Severin asupra spaţiilor în care funcţiona Secţia pentru copii (Aleea Tineretului nr. 3), Secţia pentru vârsta a 3-a (Aleea Tineretului nr. 5), Secţia Franceză (G.A. Petculescu, nr. 1) şi Secţia Periodice (Str. George Enescu, nr. 4) şi adrese prin care ni s-a solicitat eliberarea şi predarea acestora. Referitor la fondul de carte, menţionăm că un număr de 20.000 de volume a fost solicitat pentru preluarea în custodie de către serviciul nou înfiinţat.

În vederea asigurării accesului publicului la colecţiile bibliotecii, am propus Serviciului Public „Biblioteca Municipală” Reşiţa preluarea în custodie a fondului de carte din secţiile din cartierul Lunca Bârzavei. De asemenea, am solicitat păstrarea dreptului de administrare a spaţiilor unde funcţiona Secţia Periodice şi Secţia Franceză. Propunerea nu a fost acceptată, răspunsul primit la solicitarea noastră fiind să eliberăm şi să predăm spaţiile mai sus menţionate iar referitor la fondul de carte, că va fi preluat doar numărul de volume solicitat iniţial, 20.000 de volume.

Ulterior s-a revenit cu o nouă adresă în care se arăta intenţia de a prelua întregul fond de carte din secţiile aflate în spaţiile Consiliului Local Reşiţa. Subliniem faptul că Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Caraş-Severin nu s-a desfiinţat, prin urmare fondul de carte nu poate fi preluat de către o altă instituţie, mai ales dacă este vorba despre fond de referinţă.

Cu toate acestea, pentru a sprijini Serviciul Public „Biblioteca Municipală” Reşiţa, a fost agreată varianta predării în custodie a numărului de volume solicitat iniţial, 20 000 de volume, carte cuprinsă în colecţiile Secţiei vârsta a 3-a şi Secţiei pentru copii din cartierul Lunca Bârzavei.

În momentul de faţă, cetăţenii din Reşiţa şi din judeţul Caraş-Severin pot beneficia de serviciile Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Caraş-Severin la Centrul de carte „Banatica” din incinta Casei de cultură a sindicatelor Reşiţa, et. 2, Secţia Anglo – Americană (Piaţa 1 Decembrie 1918) şi la Sediul Central de pe strada Paul Iorgovici, nr. 50. Spaţiile în care vor funcţiona Secţia pentru copii, Secţia Franceză şi Secţia Periodice sunt în acest moment în proces de renovare, urmând a fi deschise pentru public, cel târziu, la începutul lunii octombrie a acestui an.

Clara Maria Constantin, manager
argument-cs.ro, 11 iulie 2014

Minciunile şi tupeul unui manager-pisică

15 iulie 2014

În finalul emisiunii de sâmbătă, 12 iulie 2014, la „Cafeaua de dimineaţă”, de la BANAT TV Reşiţa, d-na redactor-şef Cornelia Dunăreanu m-a întrebat în ce calitate fac toate acele dezvăluiri. Reieşea din subtextul întrebării unei colege, care părea că “ţine cu lupul”, că eu aş avea ceva de împărţit cu managerul (pe care eu l-am angajat) fostului meu colectiv.

Am răspuns clar că vorbesc ca ziarist intrigat de minciună şi de distrugerea unei instituţii performante, în care am pus mult suflet şi ştiinţă de carte. Trebuia să adaug că vorbesc în calitate de cititor, de cetăţean plătitor de impozite şi taxe, de Cetăţean de Onoare al Reşiţei. De altfel, astea reieşeau foarte clar din articolul meu „Manager prin vandalism?”, publicat on-line de Matei Mircioane în „ARGUMENT CS”.

De ce revin acum, după ce jumătate de an am tăcut şi conştiinţa îmi spunea că sunt vinovat pentru această tăcere? Din două motive: 1. Pentru că, mai nou, eu apar ca fost manager care are ceva de împărţit cu Clara Constantin şi fostul meu colectiv, de care m-am despărţit în termeni civilizaţi şi cu care am făcut numeroase acţiuni culturale în continuare. 2. Şi pentru că, în continuare, amintita domnişoară continuă comunicatele de dezinformare, cu care aşa de mult s-a obişnuit presa reşiţeană.

În numele dreptului la replică, aşa reies lucrurile dintr-un montaj pe care Banat TV îl face după amintita emisiune cu mine. Aşa că, doamnă Dunăreanu, o discuţie faţă în faţă devine obligatorie.

Dintr-un alt punct de vedere al domnişoarei manager, reiese că eu (culmea!) sunt cel care întreţin o stare conflictuală între bibliotecari. Aici tupeul domnişoarei Clara Constantin atinge cele mai înalte culmi. Fără ca, în dreptul ei la replică, să răspundă punctual la acuzaţiile fondate aduse în conferinţa de presă a Primăriei Reşiţa şi în articolul amintit, ea găseşte cu cale să spună că totul e în ordine, minţind cu neruşinare, dar vinovat e cel care are curajul să demaşte felul în care, din orgoliu şi nepricepere, distruge o instituţie la care au trudit generaţii de bibliotecari şi de directori. Nu inventa duşmani şi nu mai acoperi, ca pisica, sub preş, lucrurile prost făcute, care nu-ţi convin. Nu mai minţi, dând acum un nou termen, cât nu ai expertiza de rezistenţă a noului spaţiu (asta trebuia făcută la început), domnişoară manager-pisică, ce te strecori cu graţie felină printre mormanele de cărţi şi încălcări de legi.

Îţi reamintesc: dreptul legal la replică înseamnă să răspunzi punctual acuzaţiilor, să informezi exact şi cu bună credinţă, Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, fiind o instituţie de interes public. Iar salariul tău mare, pe care vrei să ţi-l păstrezi şi cu numai din jumătate din colectiv, biroul elegant şi măririle preferenţiale de salariu („susţinătorilor”), toate acestea sunt din bani publici şi cetăţenii au dreptul să fie corect informaţi.

Prin urmare, te acuz de abuz în serviciu, de neglijenţă în evidenţa, gestionarea, mişcarea şi deteriorarea fondurilor. Te rog să răspunzi la următoarele:

1. Nu ţi-ai apărat instituţia, în conformitate şi cu Legea bibliotecilor şi contractul de manager cu care ai câştigat postul. Drept urmare, la evaluare s-ar putea anula, contractul în cauză pentru neîndeplinire. Reşiţa nu e în România?
2. De ce nu te-ai deplasat la primarul Mihai Stepanescu şi împreună cu Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Reşiţa să găsiţi soluţii (chiar de compromis) pentru funcţionarea normală, ca în celelalte judeţe, a Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici”? La unele şcoli de la noi este permisă aceeaşi dublă finanţare, în care una poate fi principală şi cealaltă secundară.
3. De ce-l acuzi de nepricepere pe Marius Motoşan, care a scris o carte de specialitate şi care te-a ajutat, ca şef de reţea şi coordonator al programului Naţional BIBLIONET, luând şi o diplomă pe ţară pentru proiectul „Voluntar pentru comunitatea mea”? Cu ce realizări concrete te poţi lăuda tu?
4. De ce ai luat toate calculatoarele şi ai blocat parolele BIBLIONET şi lui Victoriţa Apolzan, care fusese şcolarizată şi a ţinut cursuri de trainer? Beneficiarii acestui program se obişnuiseră cu aceste cursuri. Ce coordonator ai la BIBLIONET acum?
5. De ce ai purces la mutarea alandala a fondului de pe George Enescu la Casa de Cultură fără să faci în prealabil inventar, fără să respecţi o anumită ordine, de-a valma, cu copii de la Casa Copilului, fără să ai expertiza de rezistenţă la noul spaţiu de la etajul doi al Casei de Cultură din Reşiţa, pe care vei plăti peste 1000 de Euro pe lună (în total!)? Tot din bani publici!
6. De ce spui că eu întreţin o stare conflictuală între bibliotecari, câtă vreme ai dat 11 bibliotecari afară din birouri şi ai „reuşit” ca cele două părţi să se urască, nepermiţându-le nici măcar să stea de vorbă între ei? Ai ceva care nu trebuie să iasă la iveală?
7. Nu ştiu cât ai mai casat aiurea (şi aici te acuz de neglijenţă şi abuz!), dar aveaţi aproape 400.000 de volume. Ai dat, la două secţii ale Bibliotecii Municipale, din Lunca Bârzavei, 20.000 de volume, pentru 11 bibliotecari!
8. Minţi. Protocolul cerut de Consiliul Judeţean nu a fost încheiat. Acolo se vorbeşte şi de mijloace fixe (mobilier, calculatoare, xerox şi surse de căldură). Ai luat tot.
9. Cum vei gestiona 380.000 de volume cu 11 bibliotecari, că 6 salariaţi sunt tehnico-administrativ?
10. Cum l-ai obligat pe bibliotecarul Ion Bujor să semneze de preluare fără inventar a unei gestiuni grele, câtă vreme el mai are o gestiune dificilă?
11. Cum introduci prin intercalare cărţi din alte gestiuni, fără să le scazi şi fără să le înscrii în noua gestiune?
12. De ce ai desfiinţat secţia „Filială Centru”, de lângă Direcţia pentru Cultură, care era în ordine şi cunoscută de cititori?
13. Cum poţi promite că până în octombrie vei încheia haosul de la Casa de Cultură, câtă vreme n-ai expertiza de rezistenţă şi bibliotecar specializat pentru fondul de periodice?
14. De ce nu ai ţinut seama de observaţiile juste ale unor bibliotecari, rămaşi la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, atrăgând şi în şedinţă atenţia că nu este bine ce se face cu fondul de carte? Aceştia au semnat o adresă către Consiliul Judeţean (domnului vicepreşedinte Iova), iar tu i-ai ameninţat că-i dai afară!
15. De ce întreţii confuzia între evidenţa informatizată, aproape terminată prin forţe proprii pe vremea mea, cu BIBLIONET- ul, care-i altceva şi acum a devenit o grămadă de calculatoare?
16. Vorbele pe care le răspândeşti nu pot acoperi faptele care arată minciuna şi un management defectuos.
17. Cu ce indicatori de performanţă te prezinţi la evaluare? Vezi în arhivă ce indicatori aveam eu.
18. Crezi că este suficient şi onorant pentru un manager de instituţie culturală acelaşi sărăcuţ cuvânt de întâmpinare şi mulţumire pentru manifestările organizate de alt coleg?
19. Cum îţi justifici salariul consistent (tot cu pile?), câtă vreme ai doar 11 bibliotecari debusolaţi, obligaţi să administreze un fond enorm (lăsat de alţii)?
20. Nu eu întreţin conflictul, pentru că spun adevărul, care e cazul să se ştie. Eu iubesc cartea, biblioteca şi colectivul. Am demonstrat asta! Tu, nu!
21. Nu era normal ca secţia Franceză să rămână la Biblioteca Municipală, de vreme ce Primăria Reşiţa este înfrăţită cu Primăria Caen?
22. Îţi aminteşti cumva că n-ai fost în stare să faci o fişă când erai bibliotecară la secţia Franceză?
23. Ai obligaţia legală să ajuţi Biblioteca Municipală, nu să te lupţi cu ea!
24. Atunci când susţii, la Radio România Reşiţa, că eu dezinformez, trebuie să demonstrezi şi să argumentezi şi această acuzaţie.

Chiar dacă unii ziarişti prieteni ai managerei, cu caş la gură, care habar n-au (vezi Diana Radu în Reper 24) îţi cântă în struna dezacordată, dreptul la replică înseamnă, totuşi, nu să balmăjeşti şi să amesteci lucrurile, să faci ghiveci din problemele bibliotecii.

La aceste întrebări e cazul să răspunzi, fără tactica pisicii şi fără minciuni sfruntate, sau prin omisiune, domnişoară manager Clara Constantin.

Prof. NICOLAE SÂRBU
Ziarist şi scriitor, fost director al Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Reşiţa

Cine şi de ce ne cenzurează adevărul?

16 iulie 2014

Acum câteva zile, „Jurnalul de Caraş-Severin”, care se laudă că este continuatorul ziarului „timpul” (cu care nu seamănă defel!), a sărbătorit apariţia a 7.000 de numere. Îmi amintesc că, acum câţiva ani, la festivitatea celor 5.000 de apariţii, am luat cuvântul, i-am felicitat şi le-am făcut urări sincere. Acum, am avut surpriza plăcută să-mi văd fotografia, alături de alţi 5 foşti colegi redactori-şefi ai acelui ziar, deja legendar prin bătăliile de presă pe care le-a purtat şi câştigat.

Revenind la aniversarea „Jurnalului”, o copie prea palidă a acelui ziar, m-au şocat fotografiile mari ale lucrătorilor săi de azi. De parcă ar fi vorba de nu ştiu ce personalităţi de talie mondială. Fotografii mai mari ca ale personalităţilor (episcopi, prefect, preşedintele Consiliului Judeţean, primar, rectorul Universităţii) care le fac onoarea să-i aprecieze şi să-i felicite. Nu ştiu câţi din cei care fac acest gest de curtuoazie le mai şi citesc azi paginile şterse, anoste. Mă rog, dacă au încă un tiraj în jur de două mii de exemplare… Se înscriu şi ei cum pot în decăderea generală a presei române de azi. O decădere pe care am anticipat-o acum aproape două decenii, când am hotărât să părăsesc presa (după 28 de ani) şi să trec director de bibliotecă judeţeană. Deşi o perioadă mi-am exprimat încă, în acel ziar „Scârba mea”.

Şi după ieşirea la pensie (în 2010) mi-am păstrat hotărârea de-a mă ţine departe de ziaristica făcută de agramaţi, funcţionari sau mercenari manipulatori de opinie. E destul să mă gândesc la cloaca de la Antena 3 şi-mi trece cheful de fosta mea meserie, în continuă degradare.

Zilele trecute n-am mai putut însă răbda. Prea-i mare batjocora de la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, pe care am condus-o 13 ani şi patru luni înspre performanţe culturale de nivel naţional. În situaţia în care aveam cele mai grele condiţii. Am luptat, până la urmă zadarnic, pentru o bibliotecă nouă, modernă. N-am reuşit. Dar nici prin gând nu-mi trecea că instituţia va ajunge în halul de azi. Aşa că am ieşit din rezerva autoimpusă, pentru a trage un semnal de alarmă. Pentru a spune adevărul pe care actualul manager, domnişoara Clara Constantin, îl mistifică, îl ascunde în spatele unor vorbe.

Pentru început m-am alăturat unei conferinţe de presă organizată de Primăria Reşiţa la fosta secţie de Periodice, devastată de „stilul managerial” al Clarei Constantin. Ziariştii invitaţi au participat şi au reflectat ideile şi situaţia despre care s-a vorbit în conferinţa de presă. Mai mult, eu am scris două articole: „Management prin vandalism?” şi „Minciunile şi tupeul unui manager-pisică”.

Unele ziare on-line le-au publicat. Alţii le-au comentat corect, cu citate. Le mulţumesc călduros, colegial, pentru profesia cinstită, în slujba adevărului. Numai „Jurnalul de Caraş-Severin”, despre care vorbeam la începutul acestor rânduri, ce se automăgulea aniversar, n-a zis nici pâs! L-a avut pe Antoniu Mocanu la conferinţa de presă. N-a scris nicio informaţie de două rânduri, o relatare cât de mică. Ceea ce dovedeşte că omul nu ştie ce-nseamnă ziar. Articolele mele, dure, dar îmi asum prin semnătură răspunderea, nici vorbă să apară! Domnişoara redactor-şef Nina Curiţa, care-şi pune poza la fiecare articol, personalitate nu glumă!, nu-i de acord. Susţinută de celebrul (ne)ziarist A. Mocnu.

Aveam eu nişte antecedente cu această fiţuică. Un articol despre o carte a lui Jenică Muntenu (coleg ziarist) despre Reşiţa, a fost făcut pierdut. Înfrăţirea Caen-Reşiţa a trebuit s-o public la Lugoj, nefiind demnă de „Jurnal”. Nu-l iubesc ei pe primar şi pace. Dar cultura? Ce-i aia? Pentru că gloriosul ziar este singurul care n-a consemnat lansarea cărţii mele, de la Secţia Germană. I-am dat cartea domnişoarei Curiţa. Niciun rând. Nu mă iubesc ei şi pace. Dreptul lor. Dar adevărul privind Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” nu mai e dreptul lor! Nici faptul că cenzurează un profesionist căruia ar trebui să-i spună: „am onoarea, domnule ziarist!”

Dar, ca de obicei un lucru nenormal nu vine niciodată singur. Radio România Reşiţa, ce-i drept, a reflectat pe larg conferinţa de presă, prin domnul Cvoica? Pe urmă, în numele dreptului la replică, i-a dat, normal, cuvântul domnişoarei Constantin. Anormalul abia aici începe. În intervenţia ei, amintitul manager (era să zic pseudo) face următoarele remarci: că eu susţin Biblioteca Municipală, întreţin o stare conflictuală între bibliotecari (culmea parşiveniei!) şi dezinformez (aici trebuia să spună cu ce anume). Toate trei afirmaţiile de mai sus, nişte minciuni. După cum minciună crasă e faptul că eu aş face partizanat politic. Doar conştiinţă de ziarist şi cetăţean cititor şi de cunoscător al manager de bibliotecă. Drept urmare, am înregistrat două minute jumătate în care o invitam pe Clara Constantin la o discuţie faţă în faţă, în direct. Numai că înregistrarea n-a primit acceptul doamnei directoare Laura Sgaverdia. De ce? Nu vrea să facă o telenovelă! Eu credeam că vorbesc ca între ziarişti. Adevărul, chiar când cere replici şi contrareplici, când uneori umblă cu capul spart, nu produce telenovele. Am încercat s-o contactez pe doamna directoare, să-i explic. Da de unde. Mereu ocupată sau plecată, mi-a dat făţiş de înţeles că mă evită. Parcă spuneaţi mereu: „Ascultă cum te ascult!” Cum?

Şi nu întâmplător, ultimul meu exemplu dintre (ne)prietenii adevărului este un ziar on-line pre numele lui REPER24h. Vai de ele aşa repere! Respectivul ziar, unde factotum e unul dat afară de la Radio Reşiţa şi fost purtător de vorbe al unui director penal, minte de la bun început spunând: „o conferinţă de presă, la care publicaţia noastră n-a avut acces”. Măi să fie. Nu vă este ruşine să minţiţi? Aţi fost invitaţi şi v-a oprit cineva la uşă să intraţi?

Trebuie să precizez că îmi este greu să redau pe scurt toate anomaliile din articolul semnat Diana Radu. Pentru ea (sau el), important este că şeful de birou Marius Motoşan „este nimeni altul decât fiul şoferului primarului Reşiţei”. Credeaţi că e fiul unui ministru? Nu, el este un bibliotecar de care a început să se teamă managerul care vă intoxică informativ. Într-un articol viitor, voi da în vileag toată meschinăria domnişoarei Clara, izvorul resentimentelor ei, care au dus la un fapt nemaiîntâlnit în bibliotecile din România.

Măi nepricepuţilor! Îmi daţi voi diferenţa până la 8.000 de lei (sic), pe care susţineţi că-i luam eu lunar? Eu m-am şi judecat cu Consiliul Judeţean, pentru că eram ilegal (în minus) încadrat. Da, salariul de merit mi s-a aprobat pe merite reale şi multe, pe care favorita voastră nu dă semne să le aibă. Deh, între folclor, lipit afişe electorale şi om de cultură, este ceva deosebire!

Nu, Clara Constantin n-a câştigat concursul „în faţa detractorilor ei de azi”. Ea îşi este singură detractoare. Iar în faţa celui care a scris cărţi despre bibliotecă, n-avea cum să câştige. De ce? Eu n-am participat. Doi: o las pe ea să spună! Dacă mai are un pic de bun simţ.

În rest, gârlă de dezinformări. Multe lucruri pe care le-aţi aflat şi denaturat, trăgând cu urechea. Dar nu le-aţi rumegat destul. Altfel, n-aţi fi făcut atâtea confuzii. Nici meseria scrisului nu-i pentru fitecine? Iar biblioteca – vorba unui eminent profesor clujean – are uneori scări prea înalte. Şi nu toată lumea ajunge, totuşi, la raftul cu cărţi.

NICOLAE SÂRBU, Ziarist şi scriitor

Publicat in: 16/07/2014

Nu sunt comentarii »