Precizări la un semnal de alarmă oprit

Înţeleg, cu neplăcută surprindere, că intervenţia mea privind dezastrul de la B.J. „Paul Iorgovici” Reşiţa, documentată şi revoltată, în orice caz bine intenţionată, este privită cu neînţelegere şi ostilitate, chiar de unii prieteni. Nu ajunge argumentul că nu mai pot sta nepăsător, câtă vreme se brambureşte o instituţie la care eu şi alţii am muncit cinstit ani de zile.

Săptămânalul Prisma a publicat cele trei articole ale mele, de atitudine şi cu ton pamfletar. Dar mi se reaminteşte vehement de unii că eu nu mai sunt nici gazetar, nici director, ci doar un biet pensionar. Dar cetăţean revoltat, cu conştiinţă civică şi autoritate morală şi profesională, am dreptul să mai fiu? Sau am fost decăzut, fără să ştiu, din toate drepturile? Cuvântul conştiinţă a fost scos din dicţionar?

Drept urmare, cu lehamite declar oprit semnalul meu de alarmă privind dezastrul de la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici”, unde este zidită şi o parte din viaţa mea. Dar cui îi mai pasă azi de asemenea fleacuri? Am subliniat punctual, în cele trei articole, care sunt greşelile flagrante în gestionarea fondurilor, a întregii instituţii. Nu eu sunt cel care întreţine animozitatea între bibliotecari. S-a înţeles că eu am ceva de împărţit cu domnişoara manager Clara Constantin. Doamne fereşte! Şi nu că m-aş înclina cumva în faţa competenţelor ei, sau în faţa numeroaselor ei pile din culise. Pur şi simplu, e un manager tânăr, căruia firesc i-am acordat credit, dar m-am simţit obligat să-i atrag atenţia când greşeşte flagrant. Iar ce se întâmplă azi cu biblioteca judeţeană e o mare greşeală.

Dar ea continuă să folosească drept paravan o adresă (cu 20.000 volume) practic nulă a Primăriei Reşiţa. Adresă nesemnată de cei cu atribuţii în domeniu: primar, viceprimar cu probleme de cultură, secretar, şef birou bibliotecă. Aceste lucruri, care ţin de legalitate şi logică elementară, par să nu mai însemne nimic. Cu amărăciune constat că eu am greşit când am vrut să-i opresc pe alţii să greşească. Nu foloseşte nimănui că am dreptate. Mergeţi, aşadar, pe calea eşecului deplin! Pe mine mă aşteaptă cărţile nescrise.

În acest sens, mi-am exprimat indignarea şi faţă de Jurnalul de Caraş-Severin şi faţă de Radio România Reşiţa, care mi-au respins inexplicabil dreptul de a arăta amploarea greşelilor de management la B.J. „P.I.”, de a-mi explica şi motiva critica, uneori poate prea virulentă. N-am alte resentimente nici faţă de Nina Curiţă, Antoniu Mocanu sau Laura Sgaverdia.

Cât priveşte Reper 24h, ziar on-line, ia zvonuri după ureche, minciuni, interpretări superficiale şi părtinitoare. Cam ceea ce face o mare parte a presei române de azi (inclusiv mijloacele mass-media).

Pentru cei care au simţit ca deranjantă luarea mea de atitudine, punându-şi dopuri în urechile prea fine, declar oprit semnalul de alarmă. Se pare că azi, în România, adevărul s-a obişnuit să umble cu capul spart.

Nicolae Sârbu