16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii

În perioada 25 noiembrie – 10 decembrie 2014, la nivel internaţional, se derulează campania „16 Zile de Activism Împotriva Violenţei asupra Femeii”. Campania are drept scop să atragă atenţia la nivel local, naţional şi global asupra diferitelor forme de violenţă cu care se confruntă femeile. Întrucât violenţa este o încălcare a drepturilor omului, campania se desfăşoară între două zile cu semnificaţie deosebită: 25 noiembrie – Ziua Internaţională Împotriva Violenţei Asupra Femeilor, respectiv 10 decembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin (şi, desigur, Poliţia Română) se implică în derularea campaniei „16 Zile de Activism Împotriva Violenţei asupra Femeii”, urmând a fi desfăşurate, în intervalul menţionat, în tot judeţul, activităţi de informare orientate asupra grupurilor ţintă.

Noul Cod Penal tratează în mod expres violenţa în familie. Astfel în art. 199 – „Violenţa în familie” se arată în cazul în care victima unei infracţiuni de omor, omor calificat, loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, lovituri cauzatoare de moarte este un membru de familie, maximul special al pedepsei aplicată pentru agresor se majorează cu o pătrime. Victimele violenţei în familie trebuie să ştie că Legea Nr. 217 din 2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie prevede măsuri de siguranţă care se pot lua în astfel de cazuri, între care: primirea victimelor în centre de primire în regim de urgenţă (adăposturi, a căror locaţie este secretă pentru publicul larg), obţinerea de la instanţă a unui ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri – obligaţii sau interdicţii la adresa agresorului şi în beneficiul victimei. Aceeaşi lege prevede şi sancţiuni contravenţionale.

Violenţa în familie se poate manifesta sub diverse forme: verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială sau spirituală. Tocmai de aceea şi având în vedere că lucrurile care se petrec în spatele uşilor închise ale fiecărui cămin rămân în cele mai multe cazuri ascunse, este important ca fiecare dintre noi să acorde atenţie victimelor tăcute ale abuzurilor (rude, prieteni, cunoştinţe, colegi etc.).

Sunt câteva semne comune care pot fi observate la victimele violenţei în familie:

• se tem în prezenţa agresorului, au un comportament rezervat şi se străduiesc în permanenţă să-i facă pe plac acestuia şi să-i îndeplinească toate dorinţele;
• ce spune sau ce face abuzatorul este literă de lege pentru ele;
• nu au încredere în propriile idei şi calităţi, se subapreciază fizic şi intelectual, se tem să-şi exprime părerile.
• îşi schimbă treptat felul de a fii, devin introvertite şi triste;
• fac referiri la faptul că partenerul este gelos, că le urmăreşte şi le bănuieşte de infidelităţi închipuite;
• trebuie să spună mereu cu cine ies, unde şi ce fac şi să ceară permisiunea partenerului pentru orice;
• cu ajutorul îmbrăcămintei sau ochelarilor de soare ascund semnele violenţelor fizice pe care le suportă, oferind explicaţii stângace, cum că ar fi căzut sau au avut un accident;
• lipsesc de la cursuri sau de la serviciu deseori, nemotivat;
• îşi vizitează foarte rar familia, întrerup legăturile cu prietenii şi rareori ies în public cu partenerul abuzator;
• accesul la bani sau la proprietăţile familiei este restricţionat de agresor;
• sunt depresive şi în unele cazuri au tentative de suicid.

Odată observate unele dintre aceste semne, sunt şi câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a ajuta o victimă:

• vă puteţi exprima îngrijorarea faţă de situaţia pe care bănuiţi că o trăieşte fără însă a-i da sfaturi şi a vă implica în deciziile personale;
• nu o judecaţi şi nu o forţaţi să vă spună ce se întâmplă în casă; lăsaţi-o pe ea să hotărască când şi ce poate să vă dezvăluie;
• ajutaţi-o cu tot ce are nevoie dar nu condiţionaţi ajutorul în nici un fel;
• ascultaţi-o şi susţineţi-i hotărârile.

Ori de câte ori bănuiţi existenţa unui abuz intrafamilial, încearcă să discutaţi separat cu victima, să-i arătaţi că vă preocupă ce i se întâmplă şi că sunteţi alături de ea. Asiguraţi-o că sunteţi gata să-i ascultaţi problemele şi că lucrurile pe care vi le va dezvălui vor rămâne confidenţiale. Sunt şi cazuri în care victima nu doreşte să vă implicaţi şi nu doreşte să se afle situaţia ei. Respectaţi-i decizia şi spuneţi-i doar că sunteţi gata să ajutaţi la nevoie.

În cazul conflictelor familiale, poliţia acţionează în urma depunerii unei sesizări scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei, în urma unui apel telefonic la ofiţerul de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie locale, a unei solicitări prin Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgenţă – 112 (care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de evenimente negative), a unei sesizări verbale făcută direct la agentul de poliţie din dispozitivul de siguranţă publică şi patrulare sau se poate sesiza din oficiu.

De asemenea, victima trebuie să ştie că poate sesiza cu plângere prealabilă penală organul de cercetare penală sau procurorul în astfel de cazuri.