“Adunate din greşeală. Răfuieli sentimentale”

Vineri, 5 decembrie, la Direcţia Judeţeană de Cultură Caraş-Severin, a fost lansat volumul de eseuri „Adunate din greşeală – Răfuieli sentimentale”, de Anton Georgescu, apărut la Editura Banatului Montan.

Aşa cum prefaţează însuşi autorul, volumul reprezintă un mănunchi de texte care: „…se aşază într-o anumită măsură în continuarea celor publicate în volumele anterioare Gândul în cetate, 2005 şi Alte gânduri, 2009. În alte privinţe, se depărtează de acelea, date fiind schimbările de direcţie şi de simţire inerente trecerii timpului, interioare şi exterioare. Sunt reproduse articolele în forma lor originară, cu minime actualizări/adaptări, în ordine cronologică, în general, de asemenea cu câteva excepţii, datorate mai ales asocierilor tematice. Gruparea pe criterii similare în capitole a fost făcută şi din dorinţa de a reda cât mai complet oscilaţiile/şovăielile/căutările câtorva ani buni de „răfuieli sentimentale”, neomogene acestea, în salturi, asociate cu cele mai variate trăiri, la nivel individual şi al lumii înconjurătoare. Ele sunt astfel în mai mare măsură coerente între ele şi se pretează la analize distincte. (Cine are reţineri, bunăoară, de a accepta anumite diferenţe de opinii, poate înlătura de la lectură capitolul III).

Cu tot aspectul oarecum heteroclit, adunarea acestor texte într-o carte are însuşirea, pe lângă apartenenţa la o perioadă definită de timp, de a aparţine, în sens larg, unor specii de eseu – adaptat presei sau nu – tributare într-un fel sau altul atitudinii cetăţeneşti, civismului în slujba căruia am traversat diverse perioade dificile ale începutului tranziţiei spre altceva. Angajarea socială lasă urme în viaţă, în conştiinţe şi în atitudini.

Notele de lectură se doresc şi îndemnuri la citit, drept pentru care, poate, păcătuiesc prin aceea că nu înfăţişează rezumativ conţinutul cărţilor discutate, ci încearcă să sugereze alte direcţii de analiză. Oarecum ca în talk-show-uri cu interlocutori fictivi. Unele raportări la ziua de azi vizează de asemenea stârnirea interesului cititorilor. (Unul din aceste texte este transferat în alt capitol, cititorul va desluşi motivele şi nu va fi stânjenit).

Câteva inedite n-au intrat pentru moment în atenţia publicaţiilor accesibile, nefiind exclusă încadrarea insuficienţă în profilul editorial al acestora. Ele au fost difuzate aşadar la timpul respectiv în cercuri restrânse, în dactilogramă.

Un mediu fertil şi prolific de comunicare intelectuală este necesar oricărui truditor al gândului şi condeiului (de fapt, majorităţii). Mă gândesc (repetiţie intenţionată) la formele organizate (la loc de frunte aflându-se cenaclul Semenicul din Reşiţa), dar şi la unele spontane/ efemere: grupuri de „discuţii interesante”, denumite uneori şi “club”, patronate (sau nu) discret de o instituţie culturală oficială. Cele spontane, „cu intrare liberă”, de tipul cafenelei în care asemenea adunări şi discuţii pot avea o şansă, nu sunt printre cele din urmă, rolul unor asemenea locuri este înscris deja în istorie. Recunoştinţa faţă de ele a oricui se asociază în slujba gândului bun este de la sine înţeleasă.”

Cei care au participat la eveniment au apreciat, în luările de cuvânt, atât personalitatea autorului, cât şi mesajul eseurilor, care aşa cum a spus preotul Valentin Popovici: „vor trezi la o atitudine mai bună pe care ar trebui să o avem cu toţii faţă de lumea în care trăim”.