Prisma » Executiv » Reducerea birocraţiei privind documentele oficiale ale cetăţenilor

Reducerea birocraţiei privind documentele oficiale ale cetăţenilor

Parlamentul European a adoptat regulamentul propus de Comisie privind reducerea cheltuielilor şi a formalităţilor pentru cetăţenii care trebuie să prezinte un document oficial într-o altă ţară din UE.

În prezent, cetăţenii care se mută sau locuiesc în altă ţară din UE trebuie să obţină o ştampilă pentru a demonstra că documentele lor oficiale (cum ar fi, certificate de naştere, căsătorie sau deces) sunt autentice. În temeiul noului regulament, această ştampilă şi procedurile birocratice legate de obţinerea sa nu vor mai fi necesare atunci când se prezintă autorităţilor dintr-o ţară a UE documente oficiale emise într-un alt stat membru.

Regulamentul se referă numai la autenticitatea documentelor oficiale, prin urmare statele membre vor continua să aplice normele lor naţionale privind recunoaşterea conţinutului şi a efectelor unui document oficial eliberat într-un alt stat membru al Uniunii.

Noul regulament va anula o serie de proceduri birocratice:

  • documentele oficiale (de exemplu, certificatele de naştere, de căsătorie sau de atestare a absenţei cazierului judiciar) emise într-un stat membru trebuie acceptate ca fiind autentice într-un alt stat membru, fără să fie necesară o ştampilă de atestare a autenticităţii (şi anume apostila);
  • regulamentul suprimă, de asemenea, obligaţia ca cetăţenii să furnizeze în toate cazurile o copie certificată şi o traducere autorizată a documentelor oficiale ale acestora. Cetăţenii pot utiliza, de asemenea, un formular standard multilingv, disponibil în toate limbile oficiale ale UE, care va putea fi prezentat ca instrument ajutător pentru traducere care însoţeşte documentele oficiale pentru a evita cerinţele de traducere;
  • regulamentul stabileşte garanţii împotriva fraudei: în cazul în care o autoritate destinatară are îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea unui document oficial, va putea verifica autenticitatea acestuia cu autoritatea emitentă din cealaltă ţară prin intermediul platformei IT existente, Sistemul de informare al pieţei interne (IMI).

Următoarele etape: Statele membre au la dispoziţie doi ani şi jumătate de la data intrării în vigoare a regulamentului pentru a adopta toate măsurile necesare care să permită o bună aplicare a regulamentului la sfârşitul acestei perioade.

Context:

Aproximativ 13 milioane de cetăţeni ai UE trăiesc într-o altă ţară din UE decât propriul stat membru. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, 73 % dintre cetăţenii UE sunt de părere că ar trebui luate măsuri pentru a îmbunătăţi circulaţia documentelor oficiale între ţările UE. Cetăţenii se plâng adesea de birocraţie şi costurile pe care trebuie să le suporte pentru ca un document oficial eliberat într-un stat membru al Uniunii să fie considerat autentic într-o altă ţară a Uniunii. Aceste formalităţi, care sunt consumatoare de timp, excesive şi inutile, îi împiedică pe cetăţeni să beneficieze de drepturile înscrise în tratate.

ANEXĂ

Regulamentul se referă la documente oficiale privind:

  • naşterea;
  • faptul că o persoană este în viaţă;
  • decesul;
  • numele;
  • căsătoria, inclusiv capacitatea de căsătorie şi starea civilă;
  • divorţul, separarea de drept sau anularea căsătoriei;
  • parteneriatul înregistrat, inclusiv capacitatea de a încheia un parteneriat înregistrat şi statutul de parteneriat înregistrat;
  • desfacerea unui parteneriat înregistrat, separarea de drept sau anularea unui parteneriat înregistrat;
  • filiaţia;
  • adopţia;
  • domiciliul şi/sau reşedinţa;
  • cetăţenia;
  • absenţa cazierului judiciar;
  • dreptul de a vota şi de a candida la alegerile locale şi la alegerile pentru Parlamentul European.

Regulamentul introduce formulare standard multi-lingve care pot fi utilizate ca instrumente ajutătoare pentru traducerea documentelor oficiale privind:

  • naşterea;
  • faptul că o persoană este în viaţă;
  • decesul;
  • căsătoria (inclusiv capacitatea de căsătorie şi starea civilă);
  • parteneriatul înregistrat (inclusiv capacitatea de a încheia un parteneriat înregistrat şi statutul de parteneriat înregistrat);
  • domiciliul şi/sau reşedinţa şi
  • absenţa cazierului judiciar.

IP/16/2092, 09.06.2016



Scrieti un comentariu