Instigare la fraudă… inversă

Unul dintre aspectele înviorătoare moral ale protestelor antiguvernamentale din România – februarie 2017 este degajarea de orice urmă de „mânie proletară” şi de alte forme de primitivism comportamental social-politic. Ele au fost exilate la marginea societăţii prin umor, voie bună şi deschidere; absente acestea, din cutuma „revoluţionară” a marxism-leninismului internaţional, de fapt din practica oricărei dictaturi: încrâncenarea ideologică le exclude. Ura de clasă, ura de rasă, doctrinele nimicirii adversarilor n-au loc pentru umor şi voie bună. Toate acestea au fost vizibile şi în pancartele purtate seri de-a rândul în pieţele din oraşele noastre. Care vesele, care isteţe, care ironice ori auto-ironice, care naive sau lirice, purtate cu veselie inclusiv de copii şi de câini de casă, cele mai multe au făcut deliciul reporterilor, apoi al telespectatorilor şi cititorilor de presă. Ideea de a deschide săli de muzeu dedicate acestor memorabile mişcări de stradă româneşti este admirabilă. Dintre pancartele auto-ironice am reţinut un joc de cuvinte, inventat când cu protestele pentru Roşia Montană şi Pungeşti. Atunci a fost lozinca ! NEAM UNIT !, cu dublu înţeles (admiţând o greşeală gramaticală glumeaţă) – era agitată undeva de o fată cu gura până la urechi. Acum era proiectat pe o faţadă din Bucureşti conturul României, pe care scria ! NEAM TREZIT !. Un (iarăşi dublu) răspuns la Imnul naţional, cântat de mulţime în fiecare seară. Să zicem că am putea vorbi de un reviriment cetăţenesc la nivel macro. S-ar mai putea adăuga ! NEAM LĂMURIT !.

De bună seamă, dintr-un asemenea noian de expresii ale vocilor publicului nu puteau lipsi unele cu trimiteri concrete, pe lângă „Abrogaţi ordonanţa 13” şi „Demisia Guvernului”. Le-am reţinut pe cele legate de ideea lansată aici după alegerile din 11 decembrie prin articolul Hibernare electorală (Prisma nr. 22/ dec. 2016 – ian. 2017). În esenţă, spuneam că în locul absenteismului masiv (60% din electorat), era de preferat anularea masivă a voturilor (prin 3 ştampile sau lozinci scrise pe buletinele de vot) de către 2-3 milioane de alegători, mobilizaţi prin reţele virtuale Facebook, Twitter etc., în semn de protest şi contestare a întregii clase politice a României. Alegătorii de o anumită calitate cetăţenească „n-au binevoit să iasă din bârloguri, unde au intrat în hibernare civică, prea devreme”. Şi prevedeam în decembrie trecut că „acest lucru… se va simţi şi mai dureros în următorii 4 ani…”. Iată că după nici 2 luni a început să se simtă, cu un derapaj guvernamental grav şi reacţia prin spectaculoase demonstraţii de stradă. Dar, lucru bun, şi să se declare explicit în piaţă, unde am putut citi ! DACĂ VREŢI SCHIMBARE/ MERGEŢI LA VOTARE !, sau ! DATA VIITOARE MERGEŢI DRACU’ LA VOT ! şi chiar ! ÎMI CER SCUZE CĂ N-AM VOTAT !. Să sperăm că „vor face pui” până la următoarele alegeri (referendumul preconizat nu se încadrează în discuţia noastră, el este consultare publică, nu act electoral) şi vor produce şi efecte.

Se încadrează în discuţia noastră şi alegătorii care vor să împace/ împuşte şi capra (stăpânului) şi varza (din pivniţa proprie). Cei care primesc dispoziţie (şi alte… promisiuni) să-şi fotografieze buletinul de vot în cabină, pentru a-şi dovedi după aceea prestaţia electorală „corectă”, să se conformeze, nu-i nici o problemă. După ce şi-a pozat votul, omul să mai pună 1-2 ştampile pe căsuţele alăturate, redevenind astfel „imparţial, cu toate partidele”, dar şi cu conştiinţa împăcată (măcar din punct de vedere, ă-ă-ă, politic). Cum rămâne cu jupânul organizator de „turism electoral” şi celelalte, e „altă daraveră”. Cumva, toţi ar reintra în… legalitate.

E asta instigare la fraudă electorală, delict penal etc.? Poate, dar nu produce efecte (afară de păcălirea jupânului), iar dacă rămâne între noi şi nu ştie nimeni…

R. feb. 2017.

A.S. Nicolau