O viaţă dedicată Reşiţei - Prisma
Prisma » Civica » O viaţă dedicată Reşiţei

O viaţă dedicată Reşiţei

Nu sunt mulţi cei care au trăit şi muncit până la a se identifica cu Reşiţa şi spiritul ei, de la naştere şi până la zborul către eternitatea de dincolo de trăirea pământeană. Emiliu Ferdinand Toth (1942 – 2018) este unul dintre ei. A plecat din Reşiţa doar temporar şi doar să ia lumina ştiinţei de la Politehnica Timişoreană (octombrie 1960 – decembrie 1965) şi să devină unul din eminenţii ei absolvenţi. A trăit, s-a format, a slujit şi s-a exprimat complex, intens, în modalităţi diferite şi pe multiple planuri, asemenea iubitului său oraş, atât în perioada comunistă, cât şi în capitalismul primitiv, dar încărcat cu speranţa de mai bine.

Reşiţa muncitoare, tradiţională, constructoare şi deschizătoare de drumuri în tehnica şi tehnologia de prim rang şi-a pus pecetea pe viaţa elevului, studentului, inginerului, politicianului, managerului Emiliu Ferdinand Toth, devenit şi recunoscut ca unul dintre spiritele alese şi reprezentative ale citadelei tehnicii şi progresului de pe malurile Bârzavei. Competenţa, abilitatea relaţională, responsabilitatea consecventă, onestitatea şi raţionalitatea comportamentală în gândire şi activitatea profesională, politică şi socială i-au fost atributele şi atuurile definitorii.

A trăit ca fiecare român perioada dictaturii comuniste. A exercitat funcţii importante pe plan local şi judeţean, în structurile de partid, căutând permanent să edulcoreze viaţa reşiţeanului angrenat în dezvoltarea economică fără precedent, fără să genereze sau să accentueze aspectele dictatoriale ale sistemului. Atitudinea sa, indiferent de locul şi de funcţia pe care o îndeplinea, era aceea de a fi omul care, aşa cun spune bănăţeanul, se comportă cu semenii săi astfel încât să lase loc de „bună ziua” oricui, oriunde şi oricând după ce părăseşte funcţia de conducere.

Cu apetit deosebit pentru studiu, pentru documentare şi fundamentare temeinică în identificarea soluţiilor optime în rezolvarea problemelor de zi cu zi şi a celor de perspectivă, colegul, prietenul, liderul Toth Emil nu a ezitat să-şi asume responsabilităţi şi decizii oriunde a lucrat; conştient de consecinţele acestora. A făcut-o cu pricepere, metodic şi eficient. A parcurs hotărât, constant şi repede etapele integrării şi afirmării în structurile economiei, politicii şi în egală măsură în viaţa socială a Reşiţei. Intelectual fin, onest, modestia îl caracteriza, detesta ipocrizia, vorbăria de prisos, prefera munca cu omul, cea mai grea de altfel, cu materialitatea lumii creatoare de bunuri şi de prosperitate. El face parte din pleiada artizanilor Reşiţei, care de la naştere şi până la moarte s-au dedicat trup şi suflet bunăstării şi progresului urbei natale, promovării intereselor sale în ţară şi în străinătate.

Revenind la traseul său prin viaţă, amintim că după absolvirea în 1965 a Facultăţii de Mecanică, secţia Sudură, Toth Emiliu Ferdinand intră, cum se spunea, „în procesul de producţie, la munca de jos”, la Uzina de Construcţii de Maşini Reşiţa ca inginer stagiar. Perioadă în care şi-a însuşit şi făurit abilităţi profesionale în tehnicile realizării ansamblurilor sudate din componenţa tuturor agregatelor, utilajelor, maşinilor atât de necesare industriei româneşti în perioada de avânt economic comunist.

Vine anul 1968, an de referinţă pentru Reşiţa, care odată cu aplicarea reformei administrativ-teritoriale a României devine capitala – reşedinţă a noului judeţ Caraş-Severin, al treilea judeţ al ţării ca mărime a teritoriului. Noul statut al oraşului Reşiţa, datorat în mare parte şi fostului lider comunist al momentului Ilie Verdeţ, om al locului, cum se autointitula, însemna crearea unor noi structuri administrative şi politice. Oportunităţi noi de afirmare pentru oamenii cu abilităţi profesionale, manageriale, politice şi desigur cu dosar de cadre adecvat spiritului ideologic al vremii. Ca tânăr inginer specialist, care de altfel vădea reale abilităţi de organizare şi comunicare, Toth Emil, care cochetase cu politica încă din facultate, nu putea să nu intre în vizorul conducerii locale a partidului comunist, pentru promovarea în administraţia publică sau în garnitura politică a noului judeţ. Iar oferta pentru el a venit prompt, ferm şi explicit. Probabil şi de nerefuzat.

Aflat în faţa unei decizii hotărâtoare, sfătuit şi de colegul şi prietenul mai vârstnic Vrăjitoru Chirilă, a ales să urmeze preponderent cariera politică, în care să-şi pună în valoare calităţile dobândite în anii de studii, în cei de profesare a meseriei de inginer mecanic. L-a convins finalmente argumentul că noua carieră îi va oferi oportunităţi suplimentare, pârghii nemijlocite de acţiune pentru afirmarea Reşiţei pe plan naţional şi peste hotare, dar mai ales pentru sporirea bunăstării locuitorilor săi.

Emiliu Ferdinand Toth s-a înhămat hotărât şi consecvent la efortul comun politic, organizatoric şi investiţional derulat în anii de oarecare liberalism economic şi chiar politic ce cuprinsese România după venirea la putere a dictatorului Ceauşescu. A urcat relativ rapid treptele ierarhiei politice, devenind secretar cu probleme economice mai întâi al comitetului municipal de partid şi apoi al comitetului judeţean Caraş-Severin de partid. A fost ales şi membru al Comitetului Central al PCR. În acest mediu politic a pledat pentru cauza dezvoltării municipiului Reşiţa şi a judeţului. A contribuit esenţial la realizarea marilor obiective economice: (…) construcţia zecilor de mii de apartamente în toate oraşele judeţului Caraş-Severin; asimilarea producţiei de motoare diesel navale; construcţia laminorului pentru şinele de cale ferată; crearea Centralei Siderurgice Reşiţa şi altele. În întreaga activitate, în înaltele funcţii politice din trecutul regim, Toth Emil a reuşit să-şi folosească abilităţile de lider local echilibrat, racordat la realităţile vremii. În limitele competenţelor funcţiilor sale a reuşit să ţină sub obroc cerinţele conducerii superioare a partidului, ajunse insuportabile pentru populaţie, şi-n paralel să amelioreze condiţiile de muncă şi viaţă a locuitorilor Reşiţei şi ai judeţului Caraş-Severin.

Deşi era riscant pentru poziţia sa în sistem, Emiliu Toth a fost unul dintre cei care au avut exprimări critice faţă de sistemul dictatorial de conducere. Le-a formulat constant, explicit şi cu ton avertizator pentru consecinţele acutizării contradicţiilor interne ale dictaturii comuniste. Desigur nu ca un opozant anticomunist, ci din interiorul partidului, ca unul care sesizase mai devreme decât alţii declinul iremediabil al edificării socialismului în ţara noastră.

Lucrurile au evoluat spectaculos în România, culminând în decembrie 1989 cu o rapidă schimbare de regim politic, economic şi de democraţie mimată cu una autentică. Practic, comunismul a fost abandonat, iar populaţia ca şi noii conducători ai ţării au deschis calea dezvoltării capitaliste. Necunoscută majorităţii locuitorilor ţării, dar îmbrăţişată cu mare interes, curiozitate şi aşteptări justificate pentru o viaţă mai bună. Nu ştim dacă a trăi zeci de ani atât în sistemul existenţial comunist, cât şi în cel capitalist este doar o experienţă de viaţă inedită, marcantă, ireversibilă, ci şi un handicap ori o vinovăţie în a-ţi croi un nou drum după schimbarea de regim.

Emiliu Ferdinand Toth a parcurs trecerea dintre sisteme în stilul unei adevărate personalităţi. A revenit la „munca în producţie”. Cu certitudine că el, trăitor cu sau fără voia lui în două sisteme diametral opuse, s-a adaptat, la un nivel superior, exigenţelor profesionale şi manageriale în noile condiţii. Diriguitorii vremii, dar şi concitadinii l-au acceptat şi apreciat, l-au urmat, recunoscându-i intrinsec valoarea şi competenţa profesională. Ceea ce era firesc s-a şi petrecut. Ajuns director la Renk Reductoare Reşiţa a [activat] pentru menţinerea standardelor de calitate şi de performanţă a firmei private cu capital german în noile condiţii ale economiei de piaţă.

Era conştient că transformările din România sunt profunde, ireversibile şi în toate domeniile. Constată cu regret evident degradarea industriei şi economiei naţionale, cu impact negativ, agresiv asupra celei locale. Observa cu îngrijorare că Reşiţa, oraşul său iubit pierde teren în competiţia pentru păstrarea statutului de mare putere economică a României. Dezamăgit de involuţia economiei româneşti, ca şi a celei reşiţene, se retrage din sfera muncii şi se pensionează, fără însă a exclude manifestările în viaţa socială a municipiului. Participările la viaţa culturală a Reşiţei ca şi momentele de meditaţie şi dialog confesional cu părintele paroh al cultului catolic de care aparţinea, de care nu s-a dezis niciodată, i-au adus satisfacţii specifice noului său statut social. Pe care îl dorea cât mai durabil. Călătoria pământeană s-a sfârşit brusc, neaşteptat, spre regretul familiei, prietenilor şi comunităţii reşiţene şi al tuturor celor care l-au cunoscut. Divinitatea l-a chemat şi ridicat pe tărâmul de odihnă şi pace eternă.

Emiliu Ferdinand Toth rămâne în memoria colectivă ca una din personalităţile autohtone de prim rang. Chiar dacă unii detractori ai săi îi reproşează slujirea conştiincioasă a comunismului, este necesar să precizăm că el nu a lucrat pentru comunism. El a slujit şi a lucrat pentru comunitatea din care făcea parte, pentru reşiţeni şi caraş-severineni, pentru oraşul şi judeţul pe care le reprezenta în forurile de partid şi de stat.

Spiritele alese îşi marchează călătoria pământeană prin importanţa şi amplitudinea activităţii lor civice, prin rezultatele dobândite în munca de zi cu zi. Prin ele Emiliu Ferdinand Toth, cel pe care îl comemorăm acum, s-a plasat pe orbita pe care navighează oamenii de vază ai Reşiţei.

Pentru recunoştinţă şi pomenire veşnică.
Lugoj, 23 iulie 2018.

Ing. Ioan Valcan



Scrieti un comentariu