Prisma » Civica » O nebunie de plagiat

O nebunie de plagiat

Stau de vreo două zile şi mă minunez de cota la care a ajuns ipocrizia la români. Mai exact, la liderii politici ai României. Preşedintele Traian Băsescu, cel care mânuieşte dosarele adversarilor politici cu abilitatea unui cartofor al cărţilor de joc, l-a plesnit pe imberbul premier Victor Ponta, cu un plagiat. O acuzaţie la modă în societatea românească, pentru că din 1990 încoace, numai cine nu şi-a permis banii pe un viţel şi ceva răchie nu s-a aranjat de vreun doctorat. De ce o fi atât de tare plusul preşedintelui? Pentru că, prin ţările normale ale Uniunii Europene, acuzaţia de plagiat are efectul unei cărămizi trântite direct în moalele capului. Vedeţi Ungaria şi Germania, unde s-au pierdut funcţii importante în stat, inclusiv cea de preşedinte al ţării. Unde vrea marinerul să ajungă? Să-i dea mat lui Victoraş pe piaţa externă, taman în ajunul întâlnirii de la Bruxelles, motiv de gâlceavă între cei doi, ceva de genul care dintre noi este mai abilitat să reprezinte ţărişoara la deosebita întâlnire.

Înfoieri de pene şi atitudini de grădiniţă, care denotă infantilismul clasei politice româneşti. Merge preşedintele, merge premierul, care este treaba cetăţeanului? Dar, mai ales, care este treaba studentului? Cel care merge zilnic prin cafenele, cluburi şi se dedă la dulcegăriile vieţii de student, fără a-şi pierde timpul cu inutilităţile studiului, merge la examen cu euroii în carnet şi toţi cei din jur decretează că este un tip orientat. Cel care îşi pierde nopţile cu picioarele în ligheanul cu apă rece şi îşi sparge creerii cu subtilităţile unui curs de semestru sau de an este picat din start, pentru că este un dobitoc care nu a învăţat să se orienteze. Acesta este tristul adevăr al învăţământului universitar din România. Poate un pic exagerat, pentru a ieşi textul de faţă. Dar, cu portofelul plin, şi asta o afirm categoric, din portar la uşa unui hotel ai putut în ultimii douăzeci şi ceva de ani, să ajungi doctor în ce au vrut muşchii tăi din portofel.

Aşadar, premierul nu este altceva decât produsul unui sistem infect, degradat, care a trimis elitele la cules de căpşuni şi a instaurat elitismul plagiatului la nivel de clasă conducătoare.

P.S. Aflu că Adrian Năstase, coordonatorul lucrării de doctorat a premierului, a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu executare. Sentinţă definitivă! Evident, în altă cauză. Nu pot să cred aşa ceva! Trofeul calităţii!



Scrieti un comentariu