Protestatarii nu cedează!

Miercuri 25 ianuarie, la Reşiţa s-a intrat în cea de-a zecea zi de proteste neîntrerupte împotriva Preşdintelui, a Guvernului şi a partidelor aflate la guvernare. După toate probabilităţile, aceste manifestaţii de protest din centrul civic al municipiului se arată cele mai prelungite din istoria postdecembristă a oraşului, poate chiar cele mai de durată din toată istoria oraşului. Reamintim că în anul 1996 protestele muncitorilor de la Reşiţa, la care s-au alăturat toate categoriile sociale, au durat nouă zile, protestele din stradă încetând în urma negocierii unui protocol semnat între sindicate şi reprezentanţii Guvernului respectiv, cu primul ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, prin care Guvernul se angaja să sprijine realizarea unor investiţii în indusdtria reşiţeană.

În prezent manifestanţii reşiţeni, la fel ca alte mii de manifestanţi din Bucureşti, Timişoara, Arad, Cluj, Constanţa, Iaşi, Sibiu, Târgu Mureş, din aproape toate oraşele mari ale ţării, protestează împotriva Puterii ca urmare a unor revendicări economice, dar şi politice. Oamenii acuză sărăcia, diminuarea veniturilor ca urmare a unor măsuri de austeritate, precum şi derapajele de la democraţie, de care sunt acuzaţi Preşedintele Traian Băsescu, Guvernul şi Parlamentul, controlat de Puterea reprezentată în primul rând de către Partidul Democrat – Liberal, împreună cu UNPR şi cu UDMR. Momentul de vârf al protestelor de la Reşiţa, de până în prezent, s-a consumat joi, 19 ianuarie, când în stradă au fost prezenţi în jur de 5 – 600 de protestatari. În ziua de joi, alături de revoluţionari, sindicalişti, profesori, funcţionari, medici etc., în piaţa din centrul Reşiţei au protestat şi reprezentanţii PSD şi PC. În aceeaşi zi, aproximativ 400 de membri ai PNL din Caraş-Severin au plecat la Bucureşti, pentru un marş de protest, la care au participat peste 10 000 de liberali din toată ţara.

După acel moment, numărul manifestanţilor a scăzut în fiecare zi, ajungându-se ca luni 23 ianuarie, în stradă să fie mai puţin de 100 de protestatari. În plus, ca urmare a unui zvon, în sensul că reprezentanţii sindicatelor şi ai revoluţionarilor au semnat un protocol, prin care se înţelegeau cu Puterea, au apărut şi disensiuni între protestatari. În protocol era prevăzut că Puterea va acorda din nou indemnizaţii luptătorilor în revoluţie şi va promova Legea lustraţiei, iar revoluţionarii şi sindicatele vor renunţa la proteste. Până în prezent, însă, niciuna dintre părţi nu şi-a asumat în mod oficial acel protocol.

În ziua de marţi, 24 ianuarie, numărul protestatarilor din piaţa reşiţeană a crescut din nou la aproape 200, aceştia fiind susţinuţi şi de către sindicatul cadrelor militare disponibilizate şi în rezervă.

În tot timpul protestelor manifestanţii au scandat şi împotriva Puterii locale, în special împotriva preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, şi a prefectului de caraş-Severin, Octavian Ţunea.

De remarcat ar mai fi că la nivel naţional, în Bucureşti, dar şi în alte oraşe, politicienii nu au fost bine primiţi la proteste, chiar şi lideri ai opoziţiei fiind huiduiţi şi alungaţi dintre manifestanţi. În schimb, la Reşiţa, politicienii Opoziţiei nu au avut neplăceri. Este adevărat că ei şi-au făcut simţită prezenţa, în mod semnificativ, numai într-o singură zi respectiv, joi 19 ianuarie. În aceeaşi măsură este de remarcat faptul că protestatarii se dovedesc perseverenţi, însă numărul lor nu a depăşit în niciun moment câteva sute de oameni. Cu siguranţă acest lucru nu este determinat de frică, deoarece, vrând nevrând, până şi Puterea a fost obligată să recunoască faptul că nemulţumirile cetăţenilor sunt justificate. Cea mai plauzibilă explicaţie vine tot din piaţa publică. Mulţi cetăţeni şi-au pierdut încrederea în întreaga clasă politică şi nu mai cred că schimbarea Puterii ar crea o situaţie mai favorabilă şi le-ar aduce un trai mai bun.

Miercuri seara, preşedintele Traian Băsescu s-a adresat românilor şi, comparând România cu o navă, a spus că în vremuri de criză un comandant nu-şi abandonează vasul, ci îl conduce spre ţintă, deci nu se gândeşte să-şi dea demisia. Băsecu a recunoscut că a greşit în ceea ce priveşte Legea sănătăţii şi în cazul Raed Arafat, dar a mai afirmat că toate reformele realizate de Guvernul Boc au fost necesare şi că le va susţine în continuare, cu scopul de a moderniza ţara. Preşedintele a refuzat eticheta de dictator, susţinând că este un negociator, care se implică în acţiunile Guvernului, pentru a mişca lucrurile din loc spre binele României.

Matei Mircioane