Mai bine mai târziu?

Parlamentul grevist al României a decis să adopte Legea Lustraţiei. Mai exact, cei ce au deţinut funcţii politice de conducere în perioada regimului comunist nu mai au voie, acum, să ocupe funcţii în actualul sistem. O măreaţă realizare a sistemului politic postdecembrist! S-a făcut dreptate! Liderii spirituali ai torţionarilor, cozile de topor ale represivei securităţi, activiştii de partid, nu vor mai putea ocupa funcţii importante în imaculata democraţie românească! Să râd, să plâng? Adoptarea acestei legi, acum, mi se pare o întinare a memoriei celor ce şi-au mâncat sănătatea, tinereţea şi idealurile prin închisorile comuniste. Câţi talibani ai regimului comunist mai supravieţuiesc acum, câţi mai ocupă funcţii, câţi mai pot fi recuzaţi pe baza acestei legi? Foarte puţini şi nu cei ce ar fi trebuit trimişi în singurătatea conştiinţei lor în 1990. Mai ţineţi minte celebra Proclamaţie de la Timişoara? La punctul opt se stipula ceea ce acum şi-au adus aminte onorabilii să legifereze: la tomberonul de gunoi al istoriei naţionale cu nemernicele slugi ale dictatorului! A fost deranj mare atunci. Comunistul Iliescu a băgat minerii să planteze panseluţe peste oasele zdrobite ale golanilor. Primul preşedinte al României de după 1989 nu era decât un cirac al fostului Ceauşescu, care primise o palmă peste bot de la stăpân şi trimis să îndoctrineze tineretul din provincie. Mai apoi, trimis la o editură unde nu mai putea nici măcar să declame idealurile comuniste.

Recunosc că nu pot fi decât subiectiv pe acest subiect, deoarece am semnat în tabelele de la Piaţa Universităţii pentru punctul opt. Eram tânăr şi naiv. Credeam că tot coşmarul regimului comunist se va fi sfârşit şi ne vom putea recăpăta demnitatea umană. Timpul scurs de atunci nu mi-a confirmat decât faptul că noi, populaţia României, am încăput pe mâinile unor cinici ce n-au treabă cu naţia română sau cu poporul român. Nu, tot scenariul pus în practică de lustraţii anilor 1990, perpetuat de trădătorii şi hoţii ce le-au urmat nu a dus la altceva de a ne bate pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte nivelul de trai. Sănătate, educaţie, justiţie, coloane vertebrale ale unei naţiuni civilizate au fost călcate în picioare de cimpanzeii politici ce s-au perindat la conducerea României. Totul, pentru exacerbarea veniturilor proprii şi ale grupului. O mafie instituţionalizată, arogantă şi cinică. Postamentul a fost pus de bâtele primului miner al ţării în 1990, prin înăbuşirea Pieţei Universităţii care clama lustraţia. Acum, avem Legea Lustraţiei! Bravo naţiune, halal să-ţi fie!

Editorial – Dan Popoviciu