O căutare în dicţionarul limbii române ne arată că frustrarea, din punct de vedere sociologic dar şi psihologic este “o stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacţie orientată spre un scop este contrariată sau când aspiraţiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situaţie”. Un fel de fandaxie, dacă ar fi să ne întoarcem în timp.

Ce m-a trimis la dicţionar? O ştire citită chiar de dimineaţă. O fetiţă din minunata noastră ţară a participat la un concurs dedicat descoperirii de noi talente, show organizat de o televi-ziune, tot din minunata noastră ţară. Felul în care a interpretat o melodie a lăsat fără cuvinte publicul şi pe juraţi. Videoclipul a făcut milioane de vizualizări pe net, cu o sumedenie de comentarii extaziate. Fetiţa nu a prins însă, finala concursului! Să nu te adulmece un pervers sentiment de frustrare?

Continuare…

Toată media fierbe şi dă peste oală pe tema alipirii, anexării Crimeii de către Federaţia Rusă. Eveniment major în plan geopolitic, geostrategic, ce a aruncat în aer cancelariile din Occident şi Casa Albă. Cei ca noi, adică nespecialişti în asemenea jocuri de putere am putea exclama pur şi simplu, cu coatele sprijinite de tăblia barului: le-a tras-o Putin americanilor şi Occidentului! Cu siguranţă însă, lucrurile sunt mult mai complicate şi specialiştii, şefii de guverne şi de state, dar mai ales păpuşarii se vor strădui să calmeze lucrurile şi să le canalizeze înspre un status quo acceptabil.

Continuare…

Spune-mi cu cine te însoţeşti (la Palatul Cultural) ca să-ţi spun cine eşti!

REPLICĂ LA ARTICOLUL
„Procesomanul” Ioan Iliasa mai pierde un proces, la Reşiţa
Ioan Iliasă a pierdut procesul în care cerea suspendarea procesului pe care tot el l-a intentat!
De: MATEI MIRCIOANE
apărut în Argument, ziar online de Caraş-Severin, 6 martie 2014 şi reprodus mai jos.

Îţi aduc aminte că atunci când mi-ai făcut această fotografie, de mai sus, în urmă cu câţiva ani, mi-ai dat dreptate când ai văzut actele pe care ţi le-am arătat şi te-ai mirat de câtă mizerie sunt capabile aceste persoane. Acum când eşti plătit de aceştia, nu mai contează pentru tine, adevărul, cinstea şi omenia.

Textul pe care l-ai semnat este o ruşine. Ai scris ca la dictare şi ţi-ai dat şi cu părerea. Era normal să-l tratezi ca pe o simplă consemnare sau, dacă tot ai intervenit, era cazul să mă întrebi şi pe mine ce am de spus. Cum poţi să scrii asemenea mizerii fără nici un discernământ? Este clar că sunteţi pe o mână iar persoana mea vă deranjează foarte mult. De când te-ai înhăitat cu aceşti nemernici, la Palatul Cultural, duceţi împreună o campanie de denigrare la adresa mea, ei din umbră prin bârfă şi minciună, iar tu la vedere cu articole perfide şi tendenţioase, prin care, de fiecare dată, cauţi să-i bagi în faţă pe aceşti impostori, deşi nu ştiu şi nu au făcut nimic, iar pe mine, cu tot ceea ce am făcut eu pentru asociaţie, mă trimiţi în derizoriu şi chiar mai rău.

Deci tu eşti „presa”, care mă pune la punct, aşa cum se laudă ei.

Continuare…

După mai bine de un cincinal s-a finalizat dosarul transferurilor din fotbalul românesc. Sentinţele definitive, care prevăd mulţi ani de închisoare cu executare sunt un prim semnal de o asemenea forţă pentru hoţii cu gulere albe din România. Cine ar fi crezut că infractorii vor fi atât de aspru pedepsiţi, având în vedere comportamentul unora dintre ei?

Continuare…

Încă arde subiectul destrămării USL. O alianţă ce a scăpat oricărei logici din chiar momentu constituirii sale. În primul rând, dacă ar fi să-i credem pe liberali că au doctrină de dreapta. Se aliază dreapta cu stânga, pentru ce? Răspunsul este cel de-al doilea ilogism al naşterii monstruozităţii. Ţelul comun al celor două partide, mă rog, trei, PSD, PNL şi PC era demiterea preşedintelui! De ce semnul exclamării? Pentru că o formaţiune politică ajunsă la putere trebuie imperios să se aplece asupra problemelor ţării şi ale cetăţenilor acesteia şi nicidecum un atac furibund asupra unei persoane, fie ea şi preşedintele ţării. USL a dovedit că nici măcar debarcarea preşedintelui nu au reuşit-o, în ciuda unui referendum cu iz penal, caz încă pe rol. Ce să mai vorbim despre administrarea ţării? Continuare…

Observăm de ceva vreme, cam multă, ce-i drept, cum dragii de guvernanţi lasă trebile ţării şi se dau în stambă, mai ceva ca Lolek şi Bolek. Cei doi mânji ai creaţiei forcepsate numită usl, se dau unul la altul, mai ceva ca în filmele cu supermani. Numai că, dacă n-ar fi de plâns, abia apoi ar fi de râs. Anunţurile iniţiale, făcute cu trompete şi artificii pe un stadion naţional de ziceai că eşti în arenele gladiatorilor din vechea Romă, s-au dus pe apa sâmbetei. Păpuşarii celor doi i-au chemat la raport. Fiecare, cu coada între picioare, încearcă să schelăie ca şi cum ar urla prin ei machiavelicii ce reprezintă cele două găşti ceva mai elevate ce vor să pună definitiv genunchiul pe gâtul naţiei. Unii care ne vor pradă Occidentului, alţii ce ne vor pradă mamei Rasia.

Continuare…

Cancelariile celor două municipii din judeţ au un motiv de gâlceavă, de aproximativ două săptămâni. Edilii din Reşiţa au dat numele unei pieţe de vechituri din municipiu, singura de altfel, după muntele de obârşie al gugulanilor, Gugu. Dacă aş fi răutăcios aş spune că totul începe să se învechească sau să dispară de prin urbea reşedinţă de judeţ. Aşadar, legătura cu antichitatea ar fi oarecum de înţeles. Dar, gugulanii, prin biroul comunicării din cel de al doilea municipiu al judeţului, Caransebeş, vin şi ei şi le bat obrazul celor de la judeţ, ameninţând că pot da şi ei denumiri gen „Piaţa de vechituri Semenic” unei pieţe de vechituri de fier vechi! Al dracului deranj!

Continuare…

Pomeneam în această pagină despre un „profet al trecutului” care a avansat în anii începutului un termen de 20 de ani, necesar instaurării democraţiei autentice în ţara noastră, proaspăt ieşită de sub dictatură. În primă instanţă, întreaga opinie publică a reacţionat oarecum revoltată faţă de „atâta pesimism”, după minunata victorie a Revoluţiei din Decembrie 1989 şi imaginea excelentă, creată inclusiv în străinătate. Minunată, dar incompletă, ceea ce era mai greu de perceput în euforia acelui moment istoric. Reputatul politolog însă, care a avut un rol remarcabil, cu bune şi cu rele, în evoluţia societăţii româneşti de-a lungul unei jumătăţi de veac, a cumpănit corect, realist situaţia, dând un verdict rezonabil, care ar fi trebuit luat în seamă. Nu discutăm acum însă omul, pe Silviu Brucan, ci raţionamentul. Nu vrem să stârnim pasiuni politice, care de atâtea ori s-au dovedit sterile şi păguboase, cu cât se constituie în pasiuni aprinse şi antrenează mai degrabă perversităţi şi incompetenţă, decât abilitate şi calcul realist (am evitat formularea „răutate şi prostie”, că poate n-o fi „corectă politic”). Dar oare unde o fi bună pasiunea?

Continuare…

Am încercat să nu scriu despre tragedia ce s-a întâmplat luni în România. O ţară membră UE şi NATO, o ţară a cărei politicieni o fac curvăsărită de aberantele pretenţii ale insensibilor de civilizaţi pentru un moft: alinierea politicianului român la cerinţele poporului român. Hârtia şi buna creştere nu-mi permit să scriu cum denumeşte politicianul român, poporul român. Hai că am găsit o cale de mijloc: Continuare…

Deja îmi este greaţă de, în primul rând, laşitatea celor politicieni cocoţaţi prin diverse funcţii publice, care prinşi fiind cu coţcării, încep să urle ca din gură de şarpe că sunt persecutaţi politic. Poliţia, judecata, persecuţia politică sunt bine definite dacă nu în codul penal, în istoriile ce le citim de vreo două decenii, dacă nu mai bine. Ce are hoţia cu politica? Din păcate, politicienii de carton, braţ la braţ cu milionarii de carton, au încercat să definească jaful naţional prin tot felul de elucubraţii ce n-ar putea fi pricepute de prostimea ce compune masa electorală. Sau electoratul, cum le place să vomite componenţilor clasei politice.

Continuare…